1. [DEX '09] TRANSPOZITIV, -Ă, transpozitivi, -e, adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. – Din fr. [langues] transpositives.
2. [MDA2] transpozitiv, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: fr transpositif] (D. limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor.
3. [DN] TRANSPOZITIV, -Ă adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. [< fr. transpositif].
4. [MDN '00] TRANSPOZITIV, -Ă adj. (despre limbi) care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. (< fr. transpositif)
5. [Șăineanu, ed. VI] transpozitiv a. ce are facultatea de a transpune: limbi transpozitive, în cari raporturile vorbelor între ele sunt indicate prin terminațiunile lor, ca greaca și latina.
6. [Scriban] *transpozitív, -ă adj. (d. lat. transpósitus, transpus, cu sufixu -iv. V. pozitiv). Gram. Propriŭ a transpune cuvintele, care, avînd terminațiunĭ care arată raporturile gramaticale, îșĭ schimbă locu fără să sufere înțelesu: latina și greceasca-s limbĭ transpozitive.
7. [DOOM 3] transpozitiv (desp. tran-spo-/trans-po-) adj. m., pl. transpozitivi; f. transpozitivă, pl. transpozitive
8. [DOOM 2] !transpozitiv (tran-spo-/trans-po-) adj. m., pl. transpozitivi; f. transpozitivă, pl. transpozitive
9. [DTL] TRANSPOZITIV, -Ă adj. (< fr. transpositif): în sintagma limbă transpozitivă (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL