1. [DEX '09] TRANSMUTA, transmut, vb. I. Tranz. A supune unei transmutații chimice. ♦ P. gener. A transforma, a schimba. – Din fr. transmuter.
2. [MDA2] transmuta [At: ASACHI, S. L. II, 44 / Pzi: ~mut / E: fr transmuter] 1 vr (Rar) A se muta dintr-un loc într-altul Si: a se strămuta. 2 vt (Fzl; îvr) A transmite (11). 3 vt (Chm) A face o transmutație (2). 4 vt A supune unei transmutații genetice. 5 vt (Pgn) A transforma (1).
3. [DEX '98] TRANSMUTA, transmut, vb. I. Tranz. A supune unei transmutații chimice. ♦ P. gener. A transforma, a schimba. – Din fr. transmuter.
4. [DN] TRANSMUTA vb. I. tr., refl. A(-și) schimba, a(-și) modifica forma, aspectul; a (se) transforma, a (se) transfigura. ♦ tr. (Chim.) A transforma un element chimic în altul. [< fr. transmuter, lat. transmutare].
5. [MDN '00] TRANSMUTA vb. tr. a supune unei transmutații (1). ◊ a transforma, a schimba natura, aspectul. (< fr. transmuter, lat. transmutare)
6. [Scriban] *transmút, a -á v. tr. (lat. transmúto, -mutáre. V. mut). Prefac, transform (natura corpurilor): alchimiștiĭ căutaŭ să transmute alte metale în aur.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL