1. [MDA2] transige vi [At: COSTINESCU / Pzi: ~sig / E: fr transiger] (Înv) 1 A aplana un conflict prin concesii reciproce. 2 (Jur) A pune capăt unui proces sau a-l evita printr-o tranzacție.
2. [DN] TRANSIGE vb. III. intr. (Rar) A aplana un conflict prin concesii reciproce, a ajunge la un compromis. [P.i. transig. / < fr. transiger, it., lat. transigere].
3. [MDN '00] TRANSIGE vb. intr. a aplana un conflict prin concesii reciproce, a ajunge la un compromis. ◊ (jur.) a pune capăt unui proces. (< fr. transiger, lat. transigere)
4. [Scriban] *transíg, -ís (inuz.), a -íge v. intr. (lat. tráns-igo, -ígere, -áctum, d. trans, dincolo, și ágere, a mîna. V. transacțiune). Fac o transacțiune, mă înțeleg fără proces. Fig. Fac concesiunĭ unde n’ar trebui: cine-ĭ gentilom să nu transigă cu onoarea!
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL