1. [DEX '09] TRANSHUMANT, -Ă, transhumanți, -te, adj. Care practică transhumanța. ♦ (Despre animale) Care este mutat dintr-un loc în altul, după anotimpuri, în vederea asigurării hranei necesare. – Din fr. transhumant.
2. [MDA2] transhumant, ~ă a [At: VUIA, PĂST. 46 / Pl: ~nți, ~e / E: fr transhumant] 1 (D. populații) Care practică transhumanța. 2 (D. animale) Care este mutat dintr-un loc în altul, după anotimpuri, în vederea asigurării hranei. 3 (D. îndeletniciri, ocupații etc.) Care are un caracter de transhumanță.
3. [DLRLC] TRANSHUMANT, -Ă, transhumanți, -te, adj. (Despre populații) Care practică transhumanța; (despre animale) care este mutat dintr-un loc în altul după anotimpuri, în vederea asigurării hranei. Cunoscusem în delta Dunării meșteșugul albinăritului transhumant. SADOVEANU, A. L. 190.
4. [DN] TRANSHUMANT, -Ă adj. (Despre o populație de păstori) Care practică transhumanța. ♦ (Despre animale) Care este mutat dintr-un loc în altul, după anotimpuri. [< fr. transhumant].
5. [MDN '00] TRANSHUMANT, -Ă adj. (despre populații) care practică transhumanța. ◊ (despre animale) care este mutat dintr-un loc în altul, după anotimpuri. ◊ (despre îndeletniciri) cu caracter de transhumanță. (< fr. transhumant)
6. [Șăineanu, ed. VI] transhumant a. ce ține de transhumanța: vieața transhumantă a păstorilor carpatini.
7. [Scriban] *transhumánt, -ă adj. (d. transhumez; fr. transhumant, sp. transhumante). Care transhumează.
8. [DOOM 3] transhumant (desp. trans-hu-) adj. m., pl. transhumanți; f. transhumantă, pl. transhumante
9. [DOOM 2] transhumant (trans-hu-) adj. m., pl. transhumanți; f. transhumantă, pl. transhumante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL