1. [DEX '09] TRANȘEE, tranșee, s. f. Șanț îngust cu parapete și locașuri de tragere, care oferă protecție împotriva focului inamic. ♦ Șanț sau săpătură de lungime mare, executate în anumite scopuri tehnice. [Pr.: -șe-e] – Din fr. tranchée.
2. [MDA2] tranșee sf [At: ALECSANDRI, P. II, 86 / P: ~șe-e / V: (îrg) ~șea (Pl: ~ele), (reg; fer) ~acșea (Pl: ~ele) sf ~njaie ssp, (pop) ~șeu (Pl: ~ri) sn, (reg) ~șei (Pl: ~) s / S și: (nrc) ~șeie / Pl: ~, (reg) ~șei / E: fr tranchée] 1 (Mil) Șanț îngust săpat pe o poziție de luptă sau în spatele acesteia, amenajat cu parapete și locașuri de tragere cu armamentul de infanterie și care oferă protecție împotriva focului inamic Si: (înv) ocop. 2 (Teh) Șanț de lățime mică în raport cu lungimea, folosit pentru așezarea fundației unui zid, pentru instalarea unor conducte, cabluri, canalizări etc.
3. [DEX '98] TRANȘEE, tranșee, s. f. Șanț adânc, uneori întărit și apărat de o rețea de sârmă ghimpată, folosit în război ca adăpost. ♦ Șanț sau săpătură de lungime mare, executate în anumite scopuri tehnice. [Pr.: -șe-e] – Din fr. tranchée.
4. [DLRLC] TRANȘEE, tranșee, s. f. Șanț adînc, uneori întărit, folosit în război ca adăpost împotriva bombardamentelor și a proiectilelor. Studiaseră rolul artileriei grele, dezvoltaseră considerabil uzajul tranșeelor. CAMIL PETRESCU, U. N. 411. Eu știu c-am fost odată amîndoi Vecini într-o tranșee, în război. D. BOTEZ, F. S. 9. În fața tranșeelor noastre se spărgeau necontenit obuzele dușmanilor. MIRONESCU, S. A. 120. ♦ Șanț sau săpătură de lungime mare, executată în pămînt în anumite scopuri tehnice. – Variantă: (învechit) tranșea, tranșele (ALECSANDRI, P. II 86), s. f.
5. [DN] TRANȘEE s.f. Șanț de dimensiuni relativ mari, care folosește în război ca adăpost. ♦ Șanț, excavație, săpătură în pămînt executată pentru lucrări tehnice. [Pron. -șe-e, var. tranșeu s.n. / < fr. tranchée].
6. [MDN '00] TRANȘEE s. f. 1. șanț îngust și lung care protejează în război pe luptători de focul inamic. 2. excavație, săpătură în pământ executată pentru lucrări tehnice. (< fr. tranchée)
7. [MDA2] tracșea sf vz tranșee
8. [MDA2] tranjaie ssp vz tranșee
9. [MDA2] tranșea sf vz tranșee
10. [MDA2] tranșei s vz tranșee
11. [MDA2] tranșeu sn vz tranșee
12. [DLRLC] TRANȘEA s. f. v. tranșee.
13. [DN] TRANȘEU s.n. v. tranșee.
14. [Șăineanu, ed. VI] tranșeà f. șanț săpat spre a se adăposti de focul dușmanului și prin care se îndrumează către cetatea asediată: pământul împrejuru-mi săpat în lungi tranșele AL. În răsboiul din 1914-1918, armatele franco-engleze și cele germane au luptat continuu în tranșele-adăposturi, săpate în solul Franței (=fr. tranchée).
15. [Scriban] tranșéĭe f., pl. eĭ (fr. tranchée, fem. d. tranché, tăĭat, de unde și rus tranšéĭa. Tranșea, -ele, cum zicea Al., nu e uzitat. V. retranșament). Fort. Șanț făcut ca să tragĭ focurĭ adăpostit. V. castru și ocop.
16. [DOOM 3] tranșee s. f., art. tranșeea, g.-d. art. tranșeei; pl. tranșee
17. [DOOM 2] tranșee s. f., art. tranșeea, g.-d. art. tranșeei; pl. tranșee, art. tranșeele
18. [MDO] tranșee, pl. tranșee
19. [IVO-III] tranșee, -șee.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL