1. [DEX '09] TRANSDUCTOR, transductoare, s. n. (Tehn.) Dispozitiv care primește energie de o anumită formă și o convertește într-o altă formă de energie. – Din fr. transducteur.
2. [MDA2] transductor sn [At: M. D. ENC. / Pl: ~oare / E: fr transducteur] (Fiz) 1 Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate comanda variația unei tensiuni sau a unui curent electric de ieșire prin variația unei tensiuni sau a unui curent de intrare. 2 Dispozitiv folosit la transformarea energiei primite de la un sistem tehnic în energie de altă formă, pe care o cedează altui sistem tehnic sau fizic.
3. [DN] TRANSDUCTOR s.n. (Electr.) Dispozitiv care permite transformarea unei mărimi fizice; transformator de energie acustică în energie electrică etc. ♦ (Telec.) Amplificator magnetic. [< fr. transducteur].
4. [MDN '00] TRANSDUCTOR s. n. (electr.) dispozitiv care permite transformarea unei mărimi fizice; transformator de energie acustică în energie electrică etc. ◊ (telec.) amplificator magnetic. (< fr. transducteur)
5. [DCR2] transductor s. n. 1984 Organ care convertește un fenomen fizic în vederea transmiterii v. magnetostrictiv (din fr. transducteur; PR sec. XX)
6. [DOOM 3] transductor (desp. trans-duc-) s. n., pl. transductoare
7. [DOOM 2] transductor (trans-duc-) s. n., pl. transductoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL