1. [MDA2] transductiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr transductif] (Liv) 1 Care transformă ceva în altceva (asemănător). 2 (Fiz; spc) Care transformă o mărime în alta. 3 (Log; îs) Raționament ~ Raționament în care se trece de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate spre adevăruri cu același grad de generalitate.
2. [DN] TRANSDUCTIV, -Ă adj. (Liv.) Care transformă ceva în altceva (asemănător); (spec.; fiz.) care transformă o mărime în alta. ◊ (Log.) Raționament transductiv = raționament în care se trece de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate spre adevăruri cu același grad de generalitate. [< fr. transductif].
3. [MDN '00] TRANSDUCTIV, -Ă adj. care transformă ceva în altceva (asemănător); (fiz.) care transformă o mărime în alta. ♦ (log.) raționament ~ = raționament în care trecerea de la un adevăr la altul nu se face în virtutea unei necesități logice, ca în cazul raționamentului deductiv, ci în virtutea unor coincidențe întâmplătoare; transducție (1). (< fr. transductif)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL