1. [DEX '09] TRANSCRIPȚIE, transcripții, s. f. 1. Faptul de a transcrie. ♦ (Concr.) Copie. 2. (În forma transcripțiune) Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Var.: (înv.) transcripțiune s. f.] – Din fr. transcription.
2. [MDA2] transcripție sf [At: HASDEU, I. V. 223 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr transcription] 1 (Lin) Transliterație. 2 Transcriere (1). 3 (Jur) Transcriere (4). 4 (Muz) Transcriere (8).
3. [DEX '98] TRANSCRIPȚIE, transcripții, s. f. Faptul de a transcrie. ♦ (Concr.) Copie. ♦ Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Var.: (înv.) transcripțiune s. f.] – Din fr. transcription.
4. [DLRLC] TRANSCRIPȚIE, transcripții, s. f. 1. Copie. Am aflat că în sulul acela duce el transcripții și prefaceri de cîntări bisericești. SADOVEANU, E. 125. 2. Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. – Variantă: (învechit) transcripțiune (HASDEU, I. V. 223) s. f.
5. [DN] TRANSCRIPȚIE s.f. 1. Copie. 2. Formalitate prescrisă de lege, constînd în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Gen. -iei, var. transcripțiune s.f. / cf. fr. transcription, lat. transcriptio].
6. [MDN '00] TRANSCRIPȚIE s. f. 1. transcriere, copie. 2. (muz.) aranjament (1). 3. transcriere (2). (< fr. transcription)
7. [DEX '09] TRANSCRIPȚIUNE s. f. v. transcripție.
8. [MDA2] transcripțiune sf vz transcripție
9. [DN] TRANSCRIPȚIUNE s.f. v. transcripție.
10. [Șăineanu, ed. VI] transcripțiune f. 1. acțiunea de a transcrie; 2. lucru transcris; 3. reportarea unei bucăți muzicale dela un instrument la altul; 4. Jur. copie literala a unui act sau a unei sentințe în registrele biuroului de ipotece: transcripțiunea e obligatorie pentru toate actele relative la imobile.
11. [Scriban] *transcripțiúne f. (lat. transcriptio, -ónis). Acțiunea de a transcrie. Text transcris. – Și -ípție, dar ob. -íere.
12. [DOOM 3] transcripție (faptul de a transcrie; transpunere) (desp. -ți-e) s. f., art. transcripția (desp. -ți-a), g.-d. art. transcripției; pl. transcripții, art. transcripțiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] transcripție (faptul de a transcrie, transpunere) (-ți-e) s. f., art. transcripția (-ți-a), g.-d. transcripții, art. transcripției; pl. transcripții, art. transcripțiile (-ți-i-)
14. [DOOM 3] transcripțiune (act juridic) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. transcripțiunii; pl. transcripțiuni
15. [DOOM 2] *transcripțiune (act juridic) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. transcripțiunii; pl. transcripțiuni
16. [DTM] transcripție 1. Rescriere a unei piese muzicale pentru a fi executată de o altfel de formație* decât cea pentru care a fost scrisă inițial. Spre deosebire de aranjament*, t. nu presupune o intervenție în text. 2. Reducție (pentru pian).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL