1. [DEX '09] TRANSCENDERE, transcenderi, s. f. (Livr.) Acțiunea de a transcende. – V. transcende.
2. [MDA2] transcendere sf [At: LOVINESCU, S. II, 5 / V: (îvr) ~dare / Pl: ~ri / E: transcende] 1 (Liv) Trecere dincolo de... 2 (Liv) Ridicare deasupra a ceva. 3 (Fiz) Depășire a limitei cunoașterii experimentale, perceptibile.
3. [DEX '98] TRANSCENDERE, transcenderi, s. f. (Livr.) Acțiunea de a transcende. – V. transcende.
4. [DEX '09] TRANSCENDE, transcend, vb. III. Tranz. 1. (Livr.) A trece dincolo de..., a păși peste..., a se ridica deasupra a ceva. 2. (Fil.) A depăși limita cunoașterii experimentale, perceptibile. – Din lat. transcendere, fr. transcender.
5. [MDA2] transcendare sf vz transcendere
6. [MDA2] transcende vt [At: VOICULESCU, POEZII, II, 300 / Pzi: ~end / E: fr transcender, lat transcendere] 1 (Liv) A trece dincolo de... 2 (Liv) A se ridica deasupra a ceva. 3 (Fiz) A depăși limita cunoașterii experimentale, perceptibile.
7. [DN] TRANSCENDE vb. III. tr. 1. (Liv.) A trece dincolo (de un anumit punct, de ceva etc.), a trece peste, a păși peste, dincolo. 2. (Fil.) A depăși limita cunoașterii experimentale, a realității perceptibile. [< lat. transcendere, cf. it. transcedere].
8. [MDN '00] TRANSCENDE vb. tr. 1. a depăși un anumit nivel, stadiu, a trece dincolo de... 2. (fil.) a depăși limita cunoașterii experimentale, a realității perceptibile. (< fr. transcender, lat. transcendere)
9. [DOOM 3] transcende (a ~) (livr.) (desp. trans-cen-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transcend, 2 sg. transcenzi, 3 sg. transcende; conj. prez. 1 sg. să transcend, 3 să transceandă; ger. (rar) transcendând (nefolosit la perf. s., m.m.c.p., part.)
10. [DOOM 2] *transcende (a ~) (livr.) (trans-cen-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transcend
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL