1. [DEX '09] TRANSBORDARE, transbordări, s. f. Acțiunea de a transborda și rezultatul ei. – V. transborda.
2. [MDA2] transbordare sf [At: CARAGIALE, O. I, 295 / Pl: ~dări / E: transborda] 1 Trecere a mărfurilor sau a persoanelor dintr-un vehicul (tren, navă) în altul în cursul unei călătorii (de obicei din cauza întreruperii accidentale a circulației) Si: (liv) transbord (1). 2 Schimbare a unui tren sau a altui vehicul într-un loc unde circulația pe un drum s-a întrerupt Si: (liv) transbord (2). 3 Trecere cu ajutorul unui transbordor (1) a vagoanelor sau a locomotivei unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă Si: (liv) transbord (3).
3. [DLRLC] TRANSBORDARE, transbordări, s. f. Trecere a mărfurilor sau a persoanelor dintr-un vehicul (tren, navă etc.) în altul în cursul unei călătorii (de obicei din cauza întreruperii accidentale a circulației). De la cealaltă păcătoșenie de stație, unde am făcut transbordare pe liniile largi, nu m-am supărat ca acuma. SADOVEANU, M. C. 90.
4. [DN] TRANSBORDARE s.f. Acțiunea de a transborda și rezultatul ei; transbord. [< transborda].
5. [DEX '09] TRANSBORDA, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta mărfuri sau persoane dintr-un vehicul în altul. ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă. 2. Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul când circulația pe un drum s-a întrerupt într-un anumit loc. – Din fr. transborder.
6. [MDA2] transborda [At: COSTINESCU / Pzi: ~dez / E: fr transborder] 1 vt A transporta (mărfuri sau persoane) de pe o navă pe alta sau dintr-un tren în altul (continuând călătoria). 2 vi A schimba trenul sau alt vehicul într-un loc unde circulația pe un drum s-a întrerupt. 3 vt A trece, cu ajutorul unui transbordor (1), vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă.
7. [DEX '98] TRANSBORDA, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta mărfurile sau oamenii dintr-un tren în altul sau de pe o navă pe alta (continuând călătoria). ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă. 2. Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul când circulația pe un drum s-a întrerupt într-un anumit loc. – Din fr. transborder.
8. [DLRLC] TRANSBORDA, transbordez, vb. I. Tranz. A face transbordare. ◊ Intranz. Acesta va porni spre Buftea, se va opri la locul catastrofei și vom transborda. CARAGIALE, M. 143.
9. [DN] TRANSBORDA vb. I. tr. A trece (călători, mărfuri etc.) dintr-un vehicul în altul. ♦ A trece cu un transbordor un vehicul terestru de pe calea lui pe altă cale cu care nu are legătură directă. [< fr. transborder].
10. [MDN '00] TRANSBORDA vb. I. tr. a trece călători, mărfuri dintr-un vapor, tren etc. în altul. ◊ a trece ca un transbordor un vehicul terestru de pe calea lui pe altă cale cu care nu are legătură directă. II. intr. a schimba trenul sau alt vehicul. (< fr. transborder)
11. [Șăineanu, ed. VI] transbordà v. a transporta dintr’o corabie într’alta, dintr’un tren într’altul.
12. [Scriban] *transbordéz v. tr. (fr. transborder, d. trans-, dincolo și bord, bord). Transport de pe un bord (saŭ dintr’un tren, dintr’un vagon de tranvaĭ) pe altu. – S cĭocnindu-se de b, se pron. și se poate scrie tranzbordéz.
13. [DOOM 3] transbordare (desp. trans-bor-) s. f., g.-d. art. transbordării; pl. transbordări
14. [DOOM 2] transbordare (trans-bor-) s. f., g.-d. art. transbordării; pl. transbordări
15. [DOOM 3] transborda (a ~) (desp. trans-bor-) vb., ind. prez. 1 sg. transbordez, 3 transbordează; conj. prez. 1 sg. să transbordez, 3 să transbordeze
16. [DOOM 2] transborda (a ~) (trans-bor-) vb., ind. prez. 3 transbordează
17. [MDO] transborda
18. [IVO-III] transbordez.
19. [GTA] TRANSBORDARE mutare a pasagerilor sau a mărfurilor dintr-o aeronavă în alta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL