1. [MDA2] trândăvire sf [At: (a. 1802) URICARIUL I, 12 / Pl: ~ri / E: trândăvi] (Pop) 1 Aflare în trândăvie Si: lenevire, (pop) trândăvit1 (1). 2 Trândăvie.
2. [DEX '09] TRÂNDĂVI, trândăvesc, vb. IV. Intranz. A trăi în trândăvie, a-și petrece vremea lenevind; a lenevi. – Din trândav.
3. [MDA2] trândăvi vi [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~dovi, ~ntă~ / Pzi: ~vesc / E: trândav2] (Pop) A trăi în trândăvie Si: a lenevi.
4. [MDA2] trândovi v vz trândăvi
5. [MDA2] trântăvi v vz trândăvi
6. [DLRLC] TRÎNDĂVI, trîndăvesc, vb. IV. Intranz. A trăi în trîndăvie, a-și trece vremea nelucrînd nimic; a lenevi. Parcă n-ai fi stat toată ziua să trîndăvești. DUMITRIU, N. 38. N-aș vrea să trîndăvesc sau să am o slujbă care să nu prezinte nici un interes. DEMETRIUS, C. 47. Avea și el un frate care mai mult trîndăvea decît muncea. PAS, Z. I 100.
7. [DLRLC] TRÎNDĂVIRE s. f. Faptul de a trîndăvi; trîndăvie. Cît de fără minte eram eu în tinerețele mele, de vreme ce pierdeam cele mai multe ceasuri în trîndăvire. DRĂGHICI, R. 58.
8. [Șăineanu, ed. VI] trândăvì v. a fi trândav.
9. [Scriban] trîndăvésc v. tr. Fac trîndav. V. intr. Trăĭesc în trîndăvie. V. refl. Mă fac trîndav. – În Cov. trînt-. V. lenevesc.
10. [DOOM 3] trândăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trândăvesc, 3 sg. trândăvește, imperf. 1 trândăveam; conj. prez. 1 sg. să trândăvesc, 3 să trândăvească
11. [DOOM 2] trândăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trândăvesc, imperf. 3 sg. trândăvea; conj. prez. 3 să trândăvească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL