1. [DEX '09] TRANCHILIZANT, -Ă, tranchilizanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament) care liniștește, care relaxează. – Din fr. tranquillisant.
2. [MDA2] tranchilizant, ~ă sn, a [At: COSTINESCU / S și: (înv) ~isa~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr tranquillisant] 1-2 (Medicament) care reduce starea de tensiune psihică, frica, reacțiile psihomotorii, echilibrează afectul și determină o stare de calm, de indiferență Si: calmant.
3. [DEX '98] TRANCHILIZANT, -Ă, tranchilizanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament) care produce o stare de calm, de indiferență. – Din fr. tranquillisant.
4. [DN] TRANCHILIZANT, -Ă adj., s.n. (Medicament) cu acțiune deconectantă, reducînd starea de tensiune psihică, anxietatea, fără a produce somn; calmant. [< fr. tranquillisant].
5. [MDN '00] TRANCHILIZANT, -Ă adj., s. n. (medicament) care liniștește, relaxează; calmant. (< fr. tranquillisant)
6. [DCR2] tranchilizant s. n. (med.) Sedativ, substanță care produce o stare de calm ◊ „Sunt pe cale tranchilizantele să cucerească în Occident statutul mitic deținut de aspirină? – se întreabă revista franceză «L’Express».” Sc. 11 VI 74 p. 6. ◊ „Totalitatea eforturilor ce se fac pentru protecția mediului fizic extern, pentru curmarea abuzului de medicamente (sedative, tranchilizante, diferite toxice, antibiotice) [...] converg spre eliminarea factorilor nocivi care favorizează apariția bolii.” Sc. 19 XI 78 p. 4. ◊ „S. N., 28 de ani, actor la rândul său, a murit, aparent accidental, din cauza combinării alcoolului cu un tranchilizant (valium).” R.l. 22 XI 78 p. 6 (din fr. tranquillisant; PR 1950; DZ; DEX, DN3)
7. [DOOM 3] tranchilizant1 adj. m., pl. tranchilizanți; f. tranchilizantă, pl. tranchilizante
8. [DOOM 3] tranchilizant2 s. n., pl. tranchilizante
9. [DOOM 2] tranchilizant1 adj. m., pl. tranchilizanți; f. tranchilizantă, pl. tranchilizante
10. [DOOM 2] tranchilizant2 s. n., pl. tranchilizante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL