1. [MDA2] trâmbițoi sn [At: ALECSANDRI, T. 916 / V: (îvr) trim~ / Pl: ~oaie / E: trâmbiță + -oi] 1-2 (Pop; aug) Trâmbiță (1) (mare).
2. [MDA2] trimbițoi sn vz trâmbițoi
3. [DLRLC] TRIMBIȚOI s. n. v. trîmbițoi.
4. [DLRLC] TRÎMBIȚOI, trîmbițoaie, s. n. Augmentativ al lui trîmbiță; trîmbiță mare; p. ext. sunetul scos de trîmbiță. Trîmbițoiul cel mare rupea zgomotos aerul în răstimpuri scurte, dese și răgușite. HOGAȘ, DR. II 108. (În forma trimbițoi) D-nu căpitan o chitit c-aș fi bun de trimbițaș și mi-o dat trimbițoiu ista, ca să mă diprind a cînta. ALECSANDRI, T. 916. – Variantă: trimbițoi s. n.
5. [DOOM 3] trâmbițoi s. n., pl. trâmbițoaie
6. [DOOM 2] trâmbițoi s. n., pl. trâmbițoaie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL