1. [MDA2] trâmbițat2, ~ă a [At: CONTEMP. 1950, nr. 179, 7/1 / Pl: ~ați, ~e / E: trâmbița] 1 (Fam; fig; d. cuvinte) Rostit cu emfază. 2 (Reg) Însoțit de sunete de trâmbiță (1). 3 (Fam; fig) Anunțat cu multă zarvă.
2. [MDA2] trâmbițat1 sn [At: V. ROM. aprilie 1956, 61 / Pl: ~uri / E: trâmbița] 1-2 Trâmbițare (1-2). 3 (Ccr) Sunet produs de trâmbiță (1) Si: trâmbițare (3). 4 (Pfm; pex) Sunet produs de cocoș Si: (pfm) trâmbițare (4).
3. [DEX '09] TRÂMBIȚA, trâmbițez, vb. I. 1. Intranz. A cânta, a suna din trâmbiță. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiță.
4. [MDA2] trâmbita v vz trâmbița
5. [MDA2] trâmbița [At: PSALT. 167 / V: (îrg) ~ita, (îvr) trim~ / Pzi: ~țez / E: trâmbiță] 1 vi A suna din trâmbiță (1). 2 vi (Pfm; pex; fig; d. cocoș) A cânta tare și insistent. 3 vi (Fam; fig) A vocifera. 4 vi (Pop) A cânta din bucium. 5 vt (Fam; fig) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea Si: a divulga, a răspândi.
6. [MDA2] trimbița v vz trâmbița
7. [DLRLC] TRÎMBIȚA, trîmbițez, vb. I. 1. Intranz. A suna, a cînta din trîmbiță. Moș Manoil era cel mai bătrîn cornist din oastea țării. Începuse a trîmbița din tinereță. SADOVEANU, O. VI 104. Se auzeau vacile din sat răgînd și vacariul trîmbițînd. CONTEMPORANUL, III 776. ◊ Fig. Au pornit cocoșii să trîmbițeze iarăși. Este soarele, acolo unde dormitase luna mai înainte. PAS, L. II 74. Cocoșul cel alb mai trîmbiță o dată prelung, vestindu-l că are a se grăbi. SADOVEANU, P. M. 30. 2. Tranz. Fig. A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspîndi, a divulga, a bate toba. Un cucoș sări pe portița grădinii, bătu din aripi și-și trîmbiță veselia, întinzîndu-și înainte gîtul cu pene lucii. SADOVEANU, O. IV 39. Ascultă ciocîrliile departe Cum trîmbițează imnul biruinței! Jos, ară omul în sudoarea feței. IOSIF, V. 159.
8. [Șăineanu, ed. VI] trâmbițà v. 1. a suna din trâmbiță; 2. a anunța cu glas de trâmbiță; 3. fig. a spune în tot locul, a divulga.
9. [Scriban] trîmbițéz v. tr. (d. trîmbiță). Sun (daŭ semnal) din trîmbiță: a trîmbița adunarea. Fig. Iron. Anunț la toată lumea, bat toba. V. zbucĭum 2.
10. [DOOM 3] trâmbița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. trâmbițez, 3 trâmbițează; conj. prez. 1 sg. să trâmbițez, 3 să trâmbițeze
11. [DOOM 2] trâmbița (a ~) vb., ind. prez. 3 trâmbițează
12. [IVO-III] trâmbițez.
13. [Argou] trâmbița, trâmbițez v. t. 1. (intl.) a denunța 2. a bârfi, a răspândi un zvon
14. [DRAM 2021] trâmbițá, trâmbițez, v.i. A suna din trâmbiță: „El trâmbița o luat / Și-o-nceput a trâmbița” (Bilțiu, 2015: 74). – Din trâmbiță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL