1. [MDA2] trâmbițar sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 56/27 / V: (îvp) ~icer, (înv) ~iu, trimbicer, (reg) tâmbri~ / Pl: ~i / E: trâmbiță + -ar] 1 (Îvp) Trâmbițaș (1). 2 (Bot; reg) Catalpă (Catalpa bignonioides).
2. [MDA2] tâmbrițar sm vz trâmbițar
3. [MDA2] trâmbicer sm vz trâmbițar
4. [MDA2] trâmbițariu sm vz trâmbițar
5. [MDA2] trimbicer sm vz trâmbițar
6. [DLRLC] TRÎMBIȚAR, trîmbițari, s. m. (Rar) Trîmbițaș. Celuia ce înțelege, țînțaru-i e trîmbițar; Iar celui ce nu-nțelege, tobe, surle-s în zadar. PANN, P. V. II 14.
7. [DLRM] TRÎMBIȚAR, trîmbițari, s. m. (Rar) Trîmbițaș. – Din trîmbiță + suf. -ar.
8. [Argou] trâmbițar, trâmbițari s. m. 1. (intl.) denunțător, informator. 2. persoană bârfitoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL