1. [MDA2] trăgănătură sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~nit~ / Pl: ~ri / E: trăgăna + ~{ă)tură] (Înv) Modulație prelungită a vocii.
2. [MDA2] trăgănitură sf vz trăgănătură
3. [DLRLV] TRĂGĂNĂTURĂ s. f. (Ban.) Tărăgănare. Tregenĕturĕ. Prolongatio. AC, 375. Etimologie: trăgăna + suf -(ă)tură.
4. [DAR] trăgănătură s.f. (înv.) modulație (a vocii) prelungită.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL