1. [DEX '09] TRADIȚIONALISM s. n. Atașament față de tradiție; atitudine dictată de acest atașament. ♦ (În mișcarea culturală și literară) Tendință de supralicitare a elementelor tradiției ca valori în sine, fără confruntarea lor cu noile valori produse de evoluția social-culturală; supraevaluare a tradiției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. traditionalisme.
2. [MDA2] tradiționalism sn [At: LOVINESCU, C. VII, 18 / P: ~ți-o~ / E: fr traditionalisme] 1 Atașament (exagerat, necritic) față de tradiție (2), fără selecționarea și aprecierea ei din punctul de vedere al cerințelor progresului. 2 Tendință de supraevaluare a elementelor tradiției (4), ca valori în sine Si: conservatorism. 3 (În mișcarea culturală și literară) Tendință excesivă spre folclor, istorie etc., care se opune modernismului și respinge ideea de civilizație.
3. [DEX '98] TRADIȚIONALISM s. n. Atașament (exagerat) față de tradiție; atitudine dictată de acest atașament. ♦ (În mișcarea culturală și literară) Tendință excesivă spre folclor, istorie etc., care se opune modernismului și respinge ideea de civilizație; supraevaluare a tradiției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. traditionalisme.
4. [DLRLC] TRADIȚIONALISM s. n. Atașament față de tradiție, atitudine dictată de acest atașament.
5. [DN] TRADIȚIONALISM s.n. Orientare social-politică și culturală îndreptată spre considerarea nediferențiată, necritică a valorilor tradiției; atașament (exagerat) față de tradiție. ♦ (În mișcarea culturală și literară) Tendință excesivă spre folclor și istorie, spre primitivism și respingerea ideii de civilizație. [Pron. -ți-o-. / < fr. traditionalisme].
6. [MDN '00] TRADIȚIONALISM s. n. atașament față de tradiție. ◊ orientare social-politică și culturală îndreptată spre considerarea nediferențiată, necritică a valorilor tradiției. ◊ tendință, mai ales în planul culturii, de suprasolicitare a elementelor tradiției, înțelese ca valori de sine, fără selecționare critică și fără interpretarea lor prin prisma noilor valori produse de evoluția social-culturală. (< fr. traditionalisme)
7. [Șăineanu, ed. VI] tradiționalism n. 1. aderare la tradițiuni la vechile opiniuni sau uzuri; 2. întoarcere spre trecutul religios (în domeniul literar și politic).
8. [Scriban] *tradiționalízm n. (d. tradițional). Sistema credințeĭ întemeĭate pe tradițiune. În teologia jidănească, doctrină după care adevărurile absolute ar fi fost revelate de Dumnezeŭ luĭ Adam și ne-ar fi fost transmise pin tradițiune.
9. [DOOM 3] tradiționalism (desp. -ți-o-) s. n.
10. [DOOM 2] tradiționalism (-ți-o-) s. n.
11. [IVO-III] tradiționalism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL