1. [MDA2] tractirgiu sm [At: (a. 1820) ap. N. A. BOGDAN, C. M. 104 / V: (înv) ~rigiu / Pl: ~ii / E: tractir + -giu] (Înv) 1-2 Persoană care ține un tractir (1, 4).
2. [DLRLC] TRACTIRGIU, tractirgii, s. m. (Învechit) Hangiu; birtaș, ospătar. Ține, nu mai zice că tractirgiul Leului de Aur nu-i milostiv; bea, mănîncă. NEGRUZZI, S. III 205.
3. [DLRM] TRACTIRGIU, tractirgii, s. m. (Înv.) Hangiu; birtaș, ospătar. – Din tractir + suf. -giu.
4. [MDA2] tractirigiu sm vz tractirgiu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL