1. [DEX '09] STRICNEA, stricnele, s. f. (Reg.) Cuțit cu o limbă specială, folosit pentru a lăsa sânge animalelor bolnave; p. restr. limba acestui cuțit. [Var.: stricneală s. f.] – Stricni1 + suf. -ea.
2. [MDA2] stricnea sf [At: DAMÉ, T. 30 / V: ~râcneală, ~lă, (îvr) ~ign~, (reg) strec~, ~igneauă, trâc~ / Pl: ~ele / E: sgp stricnele (pll stricneală)] 1 Cuțit cu o lamă specială sau (rar) cu mai multe lame, cu care se crestează, se taie sau se înțeapă pielea animalelor bolnave sau a oamenilor pentru a li se lua sânge. 2 (Prc) Lamă de stricnea (1) Vz smicea. 3 (Înv) Bisturiu. 4 (Mol) Unealtă de pescuit (asemănătoare cu undița).
3. [DLRLC] STRICNEA, stricnele, s. f. Cuțit cu o limbă specială, cu care se crestează pielea animalelor bolnave, pentru a le lăsa sînge; limba acestui cuțit. Rămîneam cu ochii ațintiți asupra mînii lui, care purta un briceag minunat, cu multe limbi, cu suvac și cu stricnele. SADOVEANU, O. VIII 79. Chimiru-i lat... de care atîrna tot felul de bricege, de stricnele, de suvace și de andrele, îi dădeau o înfățișare deosebită. HOGAȘ, H. 26. Cu o stricnea crestează gura [calului] în partea de sus. ȘEZ. III 202. – Variantă: stricneală (la TDRG) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] stricnea f. Mold. instrument de luat sânge la vite. [Tras din stricnì].
5. [Scriban] stricneá f., pl. ele (d. stricnesc). Est. Lanțetă, cuțit de luat sînge. Fc. Strecnea, prostovol. – În Dolj trîcnea (CL. 1922, 371), lanțetă. V. sîmcea.
6. [DEX '09] STRICNEALĂ s. f. v. stricnea.
7. [MDA2] strâcneală sf vz stricnea
8. [MDA2] strecnea sf vz stricnea
9. [MDA2] stricneală sf vz stricnea
10. [MDA2] strignea sf vz stricnea
11. [MDA2] strigneauă sf vz stricnea
12. [MDA2] trâcnea v vz stricnea
13. [Scriban] strecneá, V. stricnea.
14. [Scriban] trîcneá, V. stricnea.
15. [DOOM 3] stricnea (reg.) s. f., art. stricneaua, g.-d. art. stricnelei; pl. stricnele
16. [DOOM 2] stricnea (reg.) s. f., art. stricneaua, g.-d. art. stricnelei; pl. stricnele, art. stricnelele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL