Definiție și ce înseamnă Toscana

1. [Șăineanu, ed. VI] Toscana f. vechea Etruria, regiunea Italiei centrale care se întinde de-alungul mării: 2.562.000 loc. Forma, înainte de anexarea-i la regatul Italiei (1859), un mare ducat cu cap. Florența.

2. [DEX '09] TOSCAN, -Ă, toscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din regiunea Toscana 2. Adj. Care aparține Toscanei sau toscanilor (1), referitor la regiunea Toscana ori la toscani. – Din fr. toscan.

3. [MDA2] toscan, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: it toscano] 1-2 smf Persoană care face parte din populația Toscanei sau este originară de acolo. 3 smp Populația de bază care locuiește în Toscana. 4-5 a Care aparține Toscanei sau toscanilor (3). 6-7 a Privitor la Toscana sau la toscani (3). 8-9 a Caracteristic Toscanei sau toscanilor 10 a Originar din Toscana. 11 sfa Dialect vorbit de toscani (3). 12 a (Îs) Ordin ~ Ordin arhitectural roman imitat după ordinul doric, caracterizat printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie.

4. [DEX '98] TOSCAN, -Ă, toscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Toscanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Toscanei sau populației acestei regiuni, care este din Toscana, care se referă la regiunea Toscana sau la populația ei; propriu, caracteristic pentru regiunea Toscana sau pentru populația ei. – Din fr. toscan.

5. [DN] TOSCAN, -Ă adj. Din Toscana. ♦ Ordin toscan = ordin arhitectural roman imitat după ordinul doric, caracterizat printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. [< it. toscana, fr. toscan, cf. Toscana – regiune în Italia centrală].

6. [MDN '00] TOSCAN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Toscana. II. adj. ordin ~ = ordin arhitectonic roman imitat după ordinul doric, printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. ◊ (s. n.) dialect vorbit în Toscana, baza limbii italiene moderne. (< fr. toscan, it. toscano)

7. [Șăineanu, ed. VI] Toscan a. și m. originar din Toscana; ordin toscan, cel mai simplu din cele cinci ordine de arhitectură.

8. [Scriban] toscán, -ă s. Locuitor din Toscana. Adj. Stilu toscan.

9. [DOOM 3] toscan adj. m., s. m., pl. toscani; adj. f., s. f. toscană, pl. toscane

10. [DOOM 3] toscană (idiom) s. f., g.-d. art. toscanei

11. [DOOM 2] toscan adj. m., s. m., pl. toscani; adj. f., s. f. toscană, pl. toscane

12. [DOOM 2] *toscană (idiom) s. f., g.-d. art. toscanei

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro