1. [DEX '09] TORTURARE, torturări, s. f. Acțiunea de a tortura și rezultatul ei; tortură. – V. tortura.
2. [MDA2] torturare sf [At: DDRF / Pl: ~rări / E: tortura1] 1 Supunere a cuiva la chinuri fizice sau psihice. 2 (Fig) Obsesie. 3 (Fig) Forțare a cuvintelor, a stilului, a limbii etc.
3. [DLRLC] TORTURARE, torturări, s. f. Acțiunea de a tortura; tortură.
4. [DN] TORTURARE s.f. Acțiunea de a tortura și rezultatul ei; chinuire; tortură. [< tortura].
5. [DEX '09] TORTURA, torturez, vb. I. Tranz. A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui; p. ext. a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui. ♦ (Despre stări sufletești) A roade, a frământa, a obseda în mod dureros. ♦ Fig. A forța, a stâlci, a poci cuvintele; stilul, limba, versul etc. – Din fr. torturer.
6. [MDA2] tortura2 vt [At: ALR I, 1276/49 / Pzi: ~rez / E: tort2] (Reg) A fierbe tortul2 (9) de cânepă.
7. [MDA2] tortura1 vt [At: POLIZU / Pzi: ~rez / E: fr torturer] 1 A supune pe cineva la chinuri fizice sau psihice Si: a chinui, a schingiui, (înv) a pătui2, a tescui (3), (îvp) a munci, (pop) a trudi (11). 2 (Fig; subiectul indică idei, sentimente, imagini etc.) A preocupa neîncetat (pe cineva) Si: a frământa, a obseda, a roade. 3 (Fig) A forța cuvintele, stilul, limba, versul etc.
8. [MDA2] țorțura v vz țurțura
9. [MDA2] țurțura [At: CIHAC, II, 435 / V: ~ri (Pzi: 3 ~rește), țor~, țuțura / Pzi: 3 țurțură / E: fo] (Reg) 1 vi (D. apă) A picura. 2 vi (D. apă) A șiroi3. 3-4 vim A țârțâra (2-3). 5 vim A cădea măzăriche.
10. [MDA2] țurțuri v vz țurțura
11. [MDA2] țuțura2 v vz țurțura
12. [DEX '98] TORTURA, torturez, vb. I. Tranz. A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui; p. ext. a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui. ♦ (Despre stări sufletești) A roade, a frământa, a obseda în mod dureros. ♦ Fig. A forța, a stâlci, a poci cuvintele, stilul, limba, versul etc. – Din fr. torturer.
13. [DLRLC] TORTURA, torturez, vb. I. Tranz. A supune (pe cineva) la cazne trupești; a face să sufere chinuri morale; a chinui. Nu-și cheltuia durerile în cuvinte aspre, ci își tortura cu ele numai sufletul lui. REBREANU, R. I 66. Fina și delicata Elviră... te-a torturat cu suferința ei tăcută și discretă. IBRĂILEANU, A. 56. Ion și Anca torturează pe Dragomir. GHEREA, ST. CR. II 148. După ce a torturat-o ticălosul de frate, ea a fugit din mînăstire. BOLINTINEANU, O. 353. ◊ Fig. Simțind sărăcia limbii, el o mlădiază, o torturează aproape în strofă. GHEREA, ST. CR. III 378. ♦ (Despre sentimente, stări sufletești) A chinui, a roade, a frămînta. Nerăbdarea lui de-a ajunge grabnic la Amara îl tortura. REBREANU, R. II 236. Torturată de nostalgie, avea viziunea rătăcitoare din locul ei natal. BART, E. 307. Trebuie să fie încurajat spre a-și alunga ideile posomorîte ce-l torturează. ALECSANDRI, S. 138.
14. [DN] TORTURA vb. I. tr. A supune la torturi; a chinui, a schingiui. ♦ (Fig.) A supune pe cineva la chinuri morale; a frămînta, a neliniști. ♦ (Fig.) A forța, a stîlci (limba, stilul etc.). [Cf. fr. torturer, it. torturare].
15. [MDN '00] TORTURA vb. tr. 1. a supune la torturi; a chinui, a schingiui. ◊ (fig.; despre stări sufletești) a obseda, a frământa mintea, a neliniști. 2. (fig.) a forța (sensul), a stâlci (limba, stilul etc.). (< fr. torturer)
16. [Șăineanu, ed. VI] torturà v. 1. a supune torturei; 2. fig. a face să sufere cumplit; 3. a denatura sensul: a tortura un text, a tortura o lege.
17. [Scriban] *torturéz v. tr. (d. tortură; fr. torturer, it. torturare). Chinuĭesc, căznesc.
18. [DOOM 3] torturare s. f., g.-d. art. torturării; pl. torturări
19. [DOOM 2] torturare s. f., g.-d. art. torturării; pl. torturări
20. [DOOM 3] tortura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. torturez, 3 torturează; conj. prez. 1 sg. să torturez, 3 să tortureze
21. [DOOM 2] tortura (a ~) vb., ind. prez. 3 torturează
22. [DAR] țurțura, pers. 3 sg. țurțură, vb. I (reg.) a picura; a ploua puțin; a cădea măzăriche.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL