1. [DEX '09] TORȚIONAR, -Ă, torționari, -e, adj., s. m. 1. Adj. De tortură. 2. S. m. Persoană care torturează; călău. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. tortionnaire.
2. [MDA2] torționar, ~ă [At: BARCIANU / P: ~ți-o~ / V: (înv) ~al / Pl: ~i, ~e / E: fr tortionnaire] (Liv) 1-3 a Torturant (1-3). 4-5 smf Torturător (4-5). 6 a Referitor la tortură (3). 7 a De tortură (3). 8 sm (Spc) Călău1 (1).
3. [DEX '98] TORȚIONAR, -Ă, torționari, -e, adj., s. m. (Livr.) 1. Adj. De tortură. 2. S. m. Persoană care torturează; călău. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. tortionnaire.
4. [DLRLC] TORȚIONAR, torționari, s. m. (Franțuzism rar) Călău. Chinuri savante, cum n-au știut să născocească nici călăii inchiziției, nici torționarii subtili ai Chinei. C. PETRESCU, C. V. 169. – Pronunțat: -ți-o-.
5. [DN] TORȚIONAR, -Ă adj. (Liv.) Care servește pentru tortură; chinuitor. // s.m. Persoană care aplică, execută tortura; călău, gîde. [Pron. -ți-o-, var. torsionar, -ă adj. / < fr. tortionnaire, cf. lat. tortionarius < tortio – tortură].
6. [MDN '00] TORȚIONAR, -Ă I. adj. care servește pentru tortură; chinuitor. II. s. m. cel care aplică tortura; călău, gâde. (< fr. tortionnaire)
7. [DCR2] torționar s. m. ♦ 1. Persoană care tortura, care schingiuia în închisorile comuniste ◊ „Un torționar în Biroul Electoral Suceava” R.l. 21 IX 92 p. 2. ◊ „Câți torționari (nu numai câte victime!) a produs acest regim?” R.l. 26 II 93 p. 1. ◊ „Anchetatorii de la MAI l-au închis în celulă cu doi torționari plătiți care au primit misiunea să-l tortureze.” 11 46/95 p. 7; v. și Lupta 7 XI 95 p. 3; v. și partizan. ♦ 2. (greșit) Purtător de torță R.l. 30 XII 77 p. 1; cf. Th. Hristea în Semantică și semiotică, 1981, p. 273 (din fr. tortionnaire; DEX-S ◊ „livresc”)
8. [MDA2] torțional, ~ă a vz torționar
9. [DN] TORSIONAR, -Ă adj. v. torționar.
10. [DOOM 3] torționar s. m., pl. torționari
11. [DOOM 2] *torționar s. m., pl. torționari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL