1. [DEX '09] TOROPITOR, -OARE, toropitori, -oare, adj. Care toropește; moleșitor, amețitor. – Toropi + suf. -tor.
2. [MDA2] toropitor1, ~oare a [At: CAMIL PETRESCU, O. I, 265 / Pl: ~i, ~oare / E: toropi1 + -tor] (Pfm) Care toropește1 (1) Si: amețitor, moleșitor.
3. [MDA2] toropitor2, ~oare a [At: AR (1829), 72/27 / Pl: ~i, ~oare / E: toropi2 + -tor] (Reg) Care distruge Si: nimicitor.
4. [DLRLC] TOROPITOR, -OARE, toropitori, -oare, adj. Care toropește; moleșitor, amețitor. Jocul acesta al ploilor mari, noaptea, și al căldurilor arzătoare, toropitoare, ziua, a dus la un rod îmbelșugat. CAMIL PETRESCU, O. I 265.
5. [DOOM 3] toropitor adj. m., pl. toropitori; f. sg. și pl. toropitoare
6. [DOOM 2] toropitor adj. m., pl. toropitori; f. sg. și pl. toropitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL