1. [DEX '09] TOROPI, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătaie. – Din ucr. toropyty.
2. [MDA2] toropi2 vt [At: DRLU / Pzi: ~pesc / E: drr toropală1] (Reg) 1 (C. i. ființe) A bate zdravăn. 2 (Pex; c. i. ființe) A omorî. 3 A strica. 4 A zdrobi. 5 A distruge (1).
3. [MDA2] toropi1 [At: CANTEMIR, HR. 401 / Pzi: ~pesc / E: ucr торопити (ся)] 1 vt (Pfm) A aduce în stare de toropeală1 (1) Si: a ameți, a moleși. 2 vt (Pfm) A copleși (1). 3 vr (îvr) A se exalta (9).
4. [DEX '98] TOROPI, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătăi. – Din ucr. toropyty.
5. [DLRLC] TOROPI, toropesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales la participiu) A aduce în stare de toropeală; a ameți, a buimăci, a moleși. Santinela toropită de dogoarea soarelui, se clătina, gata s-adoarmă. CAMILAR, N. I 360. Toropiți de căldură erau și oamenii; toropite erau și vitele. SADOVEANU, O. VII 237. Bietul Ion, șovăind ca un om toropit de băutură... o luă întîi spre comună. VLAHUȚĂ, O. A. 357. ♦ A cuprinde, a copleși, a năpădi, a lua în stăpînire. Și nu poate reconstitui cum... se instalează durerile în cap, treptat și perfid, pînă ce toropește toată ființa. C. PETRESCU, C. V. 260. Te toropește somnul. ȘEZ. I 56. ◊ Refl. pas. Inima lui Cimpoeșu se toropi de-o imensă milă. CAMILAR, N. I 416. 2. A culca la pămînt, a strivi (bătînd, lovind). Să ne toropească, de cumva n-am fost unul altuia cu priință. SBIERA, P. 88. Cît pe ce să ne toropească bradul aprins, de nu băga de seamă unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 31. O, îmi vine să-l toropesc! ALECSANDRI, T. 707.
6. [Șăineanu, ed. VI] toropì v. 1. a prăpădi, a răpune: cât pe ce să ne toropească bradul aprins CR.; 2. fam. a ameți în bătăi; 3. a fi doborît de somn. [Cf. rus. TOROPĬETĬ, a spăimânta, și TOROPITĬ, a zori].
7. [MDA2] toroipan, ~ă [At: POLIZU / V: (reg) ștoloi~, toloi~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf toropală1] (Mun) 1 sn Băț noduros, mai gros la un capăt Si: bâtă, ciomag, măciucă, (reg) toropală1. 2 smf (Fig) Persoană voinică. 3 sn (Îlav) Cu ~ul Cu forța.
8. [Scriban] toropésc v. tr. (cp. cu rus. toropitĭ, a împinge, a grăbi, toropĭetĭ, a fi intimidat). Moleșesc, fac să-țĭ vie lene: o căldură care te toropea.
9. [DOOM 3] toropi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropesc, 3 sg. toropește, imperf. 1 toropeam; conj. prez. 1 sg. să toropesc, 3 să toropească
10. [DOOM 2] toropi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropesc, imperf. 3 sg. toropea; conj. prez. 3 să toropească
11. [Onomastic] TOROPI vb. 1. Torop, D. (AO XX 147). 2. Toropeală, Ilie (AO XXI 173). 3. Toropcel, Toader, mold. (Sd XI 119).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL