1. [MDA2] torocală sf [At: MURNU, O. 166 / V: (reg) ~ropa~ / Pl: ~le / E: form expresivă] (Reg) 1 Amestecătură de mai multe feluri de mâncare, neplăcută la gust. 2 Ciorbă (fără gust). 3 Supă (fără gust). 4 Mâncare pentru porci. 5 Amestecătură de obiecte. 6 (Pex) Dezordine (1). 7 Bucată lungă de lemn, scobită, în care se pun niște pietricele și care se leagă de gâtul vitelor, pentru a produce un zgomot ca de talangă. 8 (Îe) A-i umbla (cuiva) gura ca o ~ A nu mai conteni din gură. 9 (Dep) Om care vorbește mult. 10 Soluție obținută din nuci verzi fierte în apă, în care se vopsesc anumite obiecte de îmbrăcăminte. 11 Pată mare.
2. [DLRLC] TOROCALĂ, torocale, s. f. (Regional) Amestecătură; (în special) mîncare făcută dintr-un amestec în care nu se mai recunoaște nimic. V. chiseliță. Zeița... le pregăti o torocală de brînză, de făină și de miere. MURNU, O. 166.
3. [DLRM] TOROCALĂ, torocale, s. f. (Reg.) Amestecătură de mai multe feluri de mîncare, respingătoare la gust și la vedere.
4. [Scriban] torocálă f., pl. e (formă rusească din bg. tŭrkalo. V. tîrcol. Cp. și cu sîrb. torokalo, flecar). Mold. nord. Iron. Mîncare amestecată, talmeș-balmeș (V. heltugă). Mold. sud. Iron. Pată mare: o torocală de cerneală pe pantalonĭ.
5. [MDA2] toropală2 sf vz torocală
6. [DAR] torocală, torocale, s.f. (reg.) mâncare talmeș-balmeș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL