1. [DEX '09] TĂRĂBOANȚĂ, tărăboanțe, s. f. (Pop.) Roabă. – Din magh. torbonca.
2. [MDA2] tărăboanță1 sf [At: ECONOMIA, 119/11 / V: (reg) dăr~, tarab~, tarabon~, tarb~, tarbon-, ~ban~, ~oniță, ~on~, ~rban~, ~rb~, ~rboniță, ~rbon~, ~rbonție, târb~, târbon~, târbonțe, târbonție (Pl: ~ii), terib~, tirb~, tirib~, tiribon~, torob~, torogo~, trabolță, trabon~, trăboță, trib~, tribon~ sf, dărăbanț, tarabonț, ~rbonț, tribonț sn / Pl: ~țe, (reg) ~onți / E: mg targonca, torbonca] 1 (Pop) Roabă. 2 (Reg; îe) A lua pe cineva în ~ A lua pe cineva peste picior. 3 (Reg) Cotigă (1). 4 (Mun; dep) Om care umblă de colo-colo, fără să lucreze ceva. 5 (Mun; dep) Om lăudăros. 6 (Mun; dep) Palavragiu. 7 (Reg; îf tărboanță) Bucată de lemn, așezată pe fiecare din cele două telegi ale carului, în capetele căreia se înfig țepușele. 8 (Pfm; irn) Mijloc de transport foarte uzat.
3. [DLRLC] TĂRĂBOANȚĂ, tărăboanțe, s. f. Roabă. Apoi, de-a dura, pe umere, în spate, pe tragle, în tărăboanțe, se îndreptau spre beciuri. HOGAȘ, DR. II 40. Cari săpau cu cazmalele, cari cărau cu tărăboanțele, cari cu căruțele. CREANGĂ, A. 8. În acea învălmășeală, tărăboanțele încărcate cu marfă trepădau în toate părțile. ODOBESCU, S. III 249.
4. [Șăineanu, ed. VI] tărăboanță f. Mold. roabă de cărat: cărau cu tărăboanțele CR. [Ung. TORBONCA].
5. [Scriban] tărăboánță (oa dift.) f., pl. e (ung. torbonca, torgonca, tărăboanță, rudă cu targă). Nord. Roabă. – Și tarab- și torob-. V. patașcă.
6. [MDA2] dărăbanț sn vz tărăboanță1
7. [MDA2] dărăboanță sf vz tărăboanță1
8. [MDA2] taraboanță sf vz tărăboanță1
9. [MDA2] tarabonț sn vz tărăboanță1
10. [MDA2] tarabonță sf vz tărăboanță1
11. [MDA2] tarboanță sf vz tărăboanță1
12. [MDA2] tarbonță sf vz tărăboanță1
13. [MDA2] tărăbanță sf vz tărăboanță1
14. [MDA2] tărăboniță sf vz tărăboanță1
15. [MDA2] tărăbonță sf vz tărăboanță1
16. [MDA2] tărbanță sf vz tărăboanță1
17. [MDA2] tărboanță sf vz tărăboanță1
18. [MDA2] tărboniță sf vz tărăboanță1
19. [MDA2] tărbonț sn vz tărăboanță1
20. [MDA2] tărbonță sf vz tărăboanță1
21. [MDA2] tărbonție sf vz tărăboanță1
22. [MDA2] târboanță sf vz tărăboanță1
23. [MDA2] târbonță sf vz tărăboanță1
24. [MDA2] târbonțe sf vz tărăboanță1
25. [MDA2] târbonție sf vz tărăboanță1
26. [MDA2] teriboanță sf vz tărăboanță1
27. [MDA2] tirboanță sf vz tărăboanță1
28. [MDA2] tiriboanță sf vz tărăboanță1
29. [MDA2] tiribonță sf vz tărăboanță1
30. [MDA2] toroboanță sf vz tărăboanță1
31. [MDA2] torogoanță sf vz tărăboanță1
32. [MDA2] trabolță sf vz tărăboanță1
33. [MDA2] trabonță sf vz tărăboanță1
34. [MDA2] trăboță sf vz tărăboanță1
35. [MDA2] triboanță sf vz tărăboanță1
36. [MDA2] tribonț sn vz tărăboanțâ1
37. [MDA2] tribonță sf vz tărăboanțâ1
38. [Scriban] taraboánță, V. tărăboánță.
39. [Scriban] toroboánță, V. tărăboanță.
40. [DOOM 3] tărăboanță (pop.) s. f., g.-d. art. tărăboanței; pl. tărăboanțe
41. [DOOM 2] tărăboanță (pop.) s. f., g.-d. art. tărăboanței; pl. tărăboanțe
42. [DER] tărăboanță (-țe), s. f. – Roabă. Mag. tarbonca, torbonca (Cihac, II, 531; Scriban, Arhiva, XXX, 285; Gáldi, Dict., 163). – Der. tărăbonțaș (var. tărăbunțaș), s. m. (cărător cu roaba la minele de sare).
43. [Argou] tărăboanță, tărăboanțe s. f. 1. mașină veche / hârbuită. 2. tomberon (din dotarea măturătorilor).
44. [DAR] tărăboanță, tărăboanțe, s.f. (pop.) 1. roabă. 2. cotigă. 3. om lăudăros, palavragiu.
45. [DRAM 2015] târboanță, târboanțe, (triboanță, tarboanță), s.f. – (reg.) Vehicul pentru transportul materialelor, alcătuit dintr-o ladă, o roată și două mânere; roabă (ALRRM, 1971: 250). – Din magh. targonca „roabă” (MDA).
46. [DRAM] târboanță, -e, (triboanță, tarboanță), s.f. – Vehicul pentru transportul materialelor, alcătuit dintr-o ladă, o roată și două mânere; roabă (ALR 1971: 250). – Din magh. targonca „roabă”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL