1. [DEX '09] TORNADĂ2, tornade, s. f. Dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se reluau o idee și unele versuri deja exprimate. – Din fr. tornade.
2. [DEX '09] TORNADĂ1, tornade, s. f. Furtună violentă (în formă de vârtej), care afectează regiuni întinse; vârtej de vânt devastator cu o arie restrânsă, adesea însoțit de ploi torențiale. – Din fr. tornade.
3. [MDA2] tornadă2 sf [At: DEX / Pl: ~de / E: fr tornada] Dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se reluau o idee și unele versuri deja exprimate.
4. [MDA2] tornadă1 sf [At: SADOVEANU, O. XII, 202 / V: (înv) ~do sn / Pl: ~de / E: fr tornade, sp tornado] Furtună violentă (în formă de vârtej), cu viteză foarte mare, însoțită adesea de ploi torențiale, care cuprinde regiuni întinse.
5. [DEX '98] TORNADĂ2, tornade, s. f. Dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se reluau o idee și unele versuri deja exprimate. – Din fr. tornada.
6. [DLRLC] TORNADĂ, tornade, s. f. Trombă terestră în care viteza vîntului este foarte mare și produce stricăciuni.
7. [DN] TORNADĂ s.f. 1. Trombă de vînt cu o viteză foarte mare, care produce mari stricăciuni. 2. Dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se relua o idee deja exprimată și unele versuri folosite mai înainte în aceeași piesă. [Var. tornado s.n. / < fr. tornade, cf. sp. tornado – furtună].
8. [MDN '00] TORNADĂ1 s. f. trombă de vânt cu o viteză foarte mare, care produce mari stricăciuni. (< fr. tornade, sp. tornado)
9. [MDN '00] TORNADĂ2 s. f. dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se relua o idee deja exprimată și unele versuri folosite mai înainte în aceeași piesă. (< fr. tornada)
10. [MDA2] tornado sn vz tornadă
11. [DN] TORNADO s.n. v. tornadă.
12. [DOOM 3] tornadă s. f., g.-d. art. tornadei; pl. tornade
13. [DOOM 2] tornadă s. f., g.-d. art. tornadei; pl. tornade
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL