1. [DLRLC] TOPSICĂTURĂ, topsicături, s. f. (Popular) Rană, mușcătură înveninată. Udîndu-l la mușcătură, Pe topsicătură, Jos îl lasă de se scutură, Apoi rămase curat, Luminat și vindecat. TEODORESCU, P. P. 393.
2. [DLRM] TOPSICĂTURĂ, topsicături, s. f. (Pop., în descîntece) Rană, mușcătură infectată, înveninată. – Din topsica + suf. -(ă)tură.
3. [Scriban] topsicătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. (Teod. P. P. 393). Locu topsicat (otrăvit, săgetat).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL