1. [DEX '09] TOPOFOBIE s. f. (Med.) Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată față de un anumit loc. – Din fr. topophobie.
2. [MDA2] topofobie sf [At: DN2 / Pl: ~ii / E: fr topophobie] (Med) Frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată față de un anumit loc.
3. [DN] TOPOFOBIE s.f. Teamă patologică de anumite locuri (păduri, piețe etc.), care apare în anumite stări astenice. V. agorafobie. [Gen. -iei. / < fr. topophobie, cf. gr. topos – loc, phobos – teamă].
4. [MDN '00] TOPOFOBIE s. f. teamă patologică de anumite locuri (păduri, piețe etc.), care apare în anumite stări astenice. (< fr. topophobie)
5. [DOOM 3] topofobie s. f., art. topofobia, g.-d. topofobii, art. topofobiei
6. [DOOM 2] topofobie s. f., art. topofobia, g.-d. topofobii, art. topofobiei
7. [DETS] TOPO- „loc, regiune, spațiu, areal, direcție”. ◊ gr. topos „loc” > fr. topo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. topo-. □ ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme caracteristice și dominante într-un biotop; ~centru (v. -centru), s. n., loc de observație ca punct de origine; ~climatologie (v. climato-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul elementelor meteorologice din imediata apropiere a solului; ~dem (v. -dem), s. n., populație care ocupă o regiune geografică mai mult sau mai puțin bine definită; ~ergogramă (v. ergo-, v. -gramă), s. f., psihoprofesiogramă*; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă dată de un anumit loc; ~fototaxie (v. foto-, v. -taxie), s. f., mișcare de reacție a plantelor în direcția izvorului de lumină; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și dezvoltare a configurației morfologice a organismelor în cursul ontogeniei; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în topografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni mici a suprafeței terestre văzute orizontal, precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a acesteia. 2. Descriere a configurației și situației unui loc sau a unei regiuni; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care tratează despre proprietățile figurilor din spațiu, din punct de vedere calitativ. 2. Structură matematică definită pe un spațiu cu ajutorul unor părți ale acestuia; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare pentru întocmirea hărților și a planurilor; ~metru (v. -metru1), s. m. și f., specialist în lucrări de topometrie; ~morf (v. -morf), adj., (despre un organism sau o populație) care prezintă o serie de particularități produse de mediu; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de orientare a plantelor în funcție de izvorul de excitație; ~tip (v. -tip), s. n., organism cu același habitat cu al tipului original.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL