1. [DEX '09] ȚOPÂRLĂNESC, -EASCĂ, țopărlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc.
2. [MDA2] țopârlănesc, ~ească a [At: V. ROM. mai 1954, 73 / Pl: ~ești / E: țopârlan + -esc] 1 De țopârlan Si: bădărănesc (2), mitocănesc, mojicesc, (fam) țopesc (2), (reg) țopârlănos (1). 2 Care aparține țopârlanului Si: bădărănesc (5), mitocănesc, mojicesc, (reg) țopârlănos (2). 3 Referitor la țopârlan Si: bădărănesc, mitocănesc, mojicesc, (reg) țopârlănos (3).
3. [DEX '98] ȚOPÂRLĂNESC, -EASCĂ, țopârlănești, adj. De țopârlan, caracteristic țopârlanului; necioplit, mitocănesc, grosolan. – Țopârlan + suf. -esc.
4. [DEX '09] ȚOPÂRLĂNI, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan.
5. [MDA2] țopârlăni vt [At: ALECSANDRI, T. 195 / Pzi: ~nesc / E: țopârlan] (Rar) A numi pe cineva țopârlan.
6. [DLRLC] ȚOPÎRLĂNESC, -EASCĂ, țopîrlănești, adj. De țopîrlan, grosolan. Glume țopîrlănești! – îl repezi nevastă-sa. V. ROM. mai 1954, 73.
7. [DLRLC] ȚOPÎRLĂNI, țopîrlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopîrlan; a numi pe cineva țopîrlan. De aceea... m-ai și țopîrlănit dinaintea oamenilor și a boierilor. ALECSANDRI, T. 195.
8. [DOOM 3] țopârlănesc (rar, fam.) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănești
9. [DOOM 2] țopârlănesc (rar) adj. m., f. țopârlănească; pl. m. și f. țopârlănești
10. [DOOM 3] țopârlăni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănesc, 3 sg. țopârlănește, imperf. 1 țopârlăneam; conj. prez. 1 sg. să țopârlănesc, 3 să țopârlănească
11. [DOOM 2] țopârlăni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănesc, imperf. 3 sg. țopârlănea; conj. prez. 3 să țopârlănească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL