1. [DEX '09] ȚOPÂRLAN, țopârlani, s. m. (Pop.) Persoană cu apucături grosolane; om mojic, bădăran, grosolan, țoapă. – Contaminare între țop și [m]ârlan.
2. [MDA2] țopârlan sm [At: PR. DRAM. 248 / Pl: ~i / E: ns cf țop5] Persoană lipsită de educație, cu apucături grosolane Si: bădăran (3), mârlan, mocârțan, mocofan, (reg) modoran, mogâldan, mojic, țopan (1), țopârcă, țopârlă, țopârlău, (rar) țopete.
3. [DEX '98] ȚOPÂRLAN, țopârlani, s. m. Persoană cu apucături grosolane; om mojic, bădăran, grosolan, țoapă. – Probabil contaminare între țop și [m]îrlan.
4. [Șăineanu, ed. VI] țopârlan m. mojic: stai smirna, țopârlane! AL. [V. țopârcă].
5. [CADE] ȚOPÎRCĂ, ȚOPÎRLAN sm. Țărănoiu, mocîrțan, mocofan, modîrlan, bădăran: iaca mă! nu cumva s’o boierit țopîrca? (ALECS.); hai, țopîrcă, vin’ cu mine la masă! (ALECS.); un țopîrlan de deputat, ales prin minciună și prin lingușire (LUNG.); pe semne păcatele mele cele mari și grele m’au aruncat și aici să învăț niște țopîrlani sălbatici (CRG.) [probabil „țăran ce poartă țop, cu părul împletit”; pentru sufix, comp. MODÎRLAN].
6. [DLRLC] ȚOPÎRLAN, țopîrlani, s. m. Om cu apucături grosolane; mojic, bădăran. V. țoapă. El îi spuse cu o asprime de țopîrlan că, dacă-l mai cicălește atîta, pleacă și nu mai calcă pe la han. CAMIL PETRESCU, O. II 300. Dar, la urma urmelor, era numai prostia primarului la mijloc. Ce știa țopîrlanul de primar! SLAVICI, N. II 329. Pesemne păcatele mele cele mari și grele m-au aruncat și aici, să învăț niște țopîrlani sălbatici. CREANGĂ, A. 77. ◊ (La vocativ, folosit ca termen injurios) Mă, țopîrlane, adună cărbunii ăștia de pe jos. PAS, L. I 75. Dă-te într-o parte, țopîrlane. ALECSANDRI, T. 187.
7. [Scriban] țopîrlán, -ncă s. (ca și țopan, cu sufixu ca’n cĭocîrlan). Iron. Țopan, țoapă, ghĭorlan, om necĭoplit (țăran orĭ mahalagiŭ).
8. [DOOM 3] țopârlan (pop., fam.) s. m., pl. țopârlani
9. [DOOM 2] țopârlan (pop.) s. m., pl. țopârlani
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL