1. [MDA2] toparh sm [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 877 / V: (înv) ~a / Pl: ~i / E: ngr τοπάρχης] (Grî) Principe.
2. [MDA2] toparha sm vz toparh
3. [DLRLV] TOPARH s. m. (Mold.) Principe, voievod, guvernator. Toparh a unii țărișoare. DOSOFTEI, VS. Ieșitu-i-au înainte . . . Bogdan, a celor mai din luntru țări toparha si crăisor. CANTEMIR, HR. Variante:, toparha (CANTEMIR, HR.). Etimologie: ngr. topárhis. Cf. h e r ț e g.
4. [DAR] toparh, toparhi, s.m. (înv.) principe, voievod.
5. [DLRLV] TOPARHA s.m. v. toparh.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL