1. [DEX '09] ȚOPĂITURĂ, țopăituri, s. f. Țopăială. [Pr.: -pă-i-] – Țopăi + suf. -tură.
2. [MDA2] țopăitură sf [At: C. GANE, TR. V. 431 / P: ~pă-i~ / Pl: ~ri / E: țopăi + -itură] 1-2 Țopăire (1-2).
3. [DLRLC] ȚOPĂITURĂ, țopăituri, s. f. Țopăială.
4. [DOOM 3] țopăitură (desp. -pă-i-) s. f., g.-d. art. țopăiturii; pl. țopăituri
5. [DOOM 2] țopăitură (-pă-i-) s. f., g.-d. art. țopăiturii; pl. țopăituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL