1. [MDA2] tăntălău, ~laie a vz tontălău
2. [DLRLC] TĂNTĂLĂU s. m. v. tontălău.
3. [DEX '09] TONTĂLĂU, tontălăi, adj., s. m. (Fam.) Tont. – Tont + suf. -ălău.
4. [MDA2] tântălău a vz tontălău
5. [MDA2] tontălău sm, a [At: MARIAN, S. R. II, 217 / V: (reg) tăn~, tân~ / Pl: ~ăi / E: tont + -ălău] (Mol; Trs) 1-2 Tont (1-2). 3-4 Tontălan (3-4).
6. [DEX '98] TONTĂLĂU, tontălăi, adj., s. m. (Fam.) Tont. – Tont + suf. -ălău.[1]
7. [DLRLC] TONTĂLĂU, tontălăi, s. m. (Regional) Tont, prost, prostănac, bleg, neghiob. Nici lumea-ntreagă n-a fi în stare să săvîrșească lucrul acesta într-o noapte și iată că tontălăul iesta de Ion l-au făcut singur. SBIERA, P. 159. – Variantă: tăntălău (C. PETRESCU, R. DR. 21, MARIAN, O. I 113) s. m.
8. [Șăineanu, ed. VI] tontălău (tontolete) m. tare tont: după ce că era cam tontolete, rămase și cam zănatic ISP.
9. [Scriban] tontălăŭ m. (d. tont). Fam. Mare tont. – În Olt. tontoléte.
10. [DOOM 3] !tăntălău (fam.) adj. m., s. m., pl. tăntălăi
11. [DOOM 2] tontălău (fam.) adj. m., s. m., pl. tontălăi
12. [IVO-III] tontălău, -lăi.
13. [Argou] tontălău, tontălăi s. m. om prost
14. [DRAM 2021] tăntălắu, tăntălăi, adj., s.m. Prost, neghiob. – Var. a lui tontălău (DLRC).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL