1. [DEX '09] TOMNATIC, -Ă, tomnatici, -ce, adj. 1. Care apare toamna, care se face toamna; de toamnă. ♦ (Despre pomi) Care rodește toamna; (despre fructe) care se coace toamna. ♦ (Adverbial) Ca toamna, a toamnă; fig. trist, melancolic. 2. Fig. (Despre oameni) Trecut de maturitate, ajuns la vârsta care precedă bătrânețea. ◊ Flăcău (sau holtei, fecior) tomnatic = bărbat trecut de tinerețe și rămas neînsurat. [Var.: tomnatec, -ă adj.] – Toamnă + suf. -atic.
2. [MDA2] tomnatic2, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: toamnă + -atic] 1 a Care apare toamna Si: (reg) tomniu (1). 2 a Care se face toamna Si: (reg) tomniu. 3 a (D. pomi) Care rodește toamna Si: (reg) tomniu (3). 4 a (D. fructe) Care se coace toamna Si: (reg) tomniu (4). 5 av Târziu (3). 6 a (Fig) Care este trist Si: melancolic. 7 a (Fig; d. oameni) Ajuns la vârsta care precedă bătrânețea. 8-9 sm, a (Mai ales d. bărbați; șîs flăcău ~) (Flăcău) trecut de tinerețe și rămas necăsătorit Si: burlac, celibatar, holtei. 10 a (Îrg; d. plante și fructe) Trecut2 (11). 11 sfp (Reg) Insecte asemănătoare cu lăcustele. 12 sfp (Bot; reg) Crizantemă (Chiysanthemum indicum).
3. [MDA2] tomnatic1 sn [At: SADOVEANU, O. V, 615 / Pl: ~ice / E: tomna1 + -atic] (Reg) 1 Petrecere a toamnei într-un anumit loc. 2 Loc unde stau păstorii cu animalele lor toamna.
4. [DEX '98] TOMNATIC, -Ă, tomnatici, -ce, adj. 1. Care apare toamna, care se face toamna; de toamnă. ♦ (Despre pomi) Care rodește toamna; (despre fructe) care se coace toamna. ♦ (Adverbial) Ca toamna, a toamnă; fig. trist, melancolic. 2. Fig. (Despre oameni) Trecut de maturitate, ajuns la vârsta care precedă bătrânețea. ◊ Flăcău (sau holtei, fecior) tomnatic = bărbat trecut de tinerețe și rămas neînsurat. [Var.: tomnatec, -ă adj.] – Toamnă + suf. -atic.
5. [DLRLC] TOMNATIC1 s. n. Loc unde stau păstorii cu animalele lor toamna; p. ext. loc unde stă cineva în timpul toamnei. Cantemir își ținu hoarda la tomnatic, pe marginile Lehiei, pînă ce dădură cele dintăi înghețuri ale iernii. SADOVEANU, O. VII 100.
6. [DLRLC] TOMNATIC2, -Ă, tomnatici, -e, adj. (Și în forma tomnatec) 1. Care apare toamna, care se face toamna; de toamnă. Cerul, căptușit cu nouri tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. REBREANU, R. I 70. În curînd raza se stinse în negurile tomnatice de pe înălțimi. IBRĂILEANU, A. 215. Aerul tomnatic al unei dimineți răgușite de ceață îi răcori repede fruntea. MACEDONSKI, O. III 20. ♦ (Despre pomi) Care rodește toamna; (despre fructe) care se coace toamna. Meri tomnatici. ▭ Și-ar vrea să facă-o gargară De prune tomnatice. TEODORESCU, P. P. 131. ♦ (Adverbial) Ca toamna, a toamnă; p. ext. trist, melancolic. În van mai caut lumea-mi în obositul creier, Căci răgușit, tomnatec, vrăjește trist un greier. EMINESCU, O. I 71. 2. Fig. (Despre oameni) Trecut de maturitate, ajuns la vîrsta care precedă bătrîneții. Dama asta tomnatecă, dar plăcută încă... e o americană bogată. NEGRUZZI, S. I 327. ◊ Flăcău (sau fecior, holtei) tomnatic = bărbat trecut de prima tinerețe și rămas neînsurat; becher, celibatar. Am jucat la trei jocuri într-o singură zi: unul, de flăcăi tomnatici. CREANGĂ, A. 104. Sînteți însurat, domnule director? – Ba nu, doamna mea! Sînt încă tot holtei... holtei tomnatic. ALECSANDRI, T. I 287. Vezi pe acest flăcău tomnatic îmbrăcat cu un frac fără mînice. NEGRUZZI, S. I 238. – Variantă: tomnatec, -ă adj.
7. [Șăineanu, ed. VI] tomnatic a. 1. de toamnă: pere tomnatice; 2. răscopt; fig. bătrân: flăcău tomnatic.
8. [Scriban] tomnátic (est) și -ec (vest), -ă adj. (d. toamnă). De toamnă: poame tomnatice. Fig. Cam trecut, pe la 30-35 de anĭ: flăcăŭ tomnatic.
9. [DEX '09] TOMNATEC, -Ă adj. v. tomnatic.
10. [MDA2] tomnatec, ~ă a vz tomnatic2
11. [DLRLC] TOMNATEC, -Ă adj. v. tomnatic2.
12. [DOOM 3] tomnatic2 (reg.) s. n., pl. tomnatice
13. [DOOM 3] tomnatic1 adj. m., pl. tomnatici; f. tomnatică, pl. tomnatice
14. [DOOM 2] tomnatic2 s. n., pl. tomnatice
15. [DOOM 2] tomnatic1 adj. m., pl. tomnatici; f. tomnatică, pl. tomnatice
16. [MDO] tomnatic
17. [IVO-III] tomnatic.
18. [DFL] Adonis annua L. « Ruscuță tomnatică » (syn. A. autumnalis L.). Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori (5 sepale glabre, galbene-roșietice, 5 petale roșii-închis, cu macule negre la bază) dispuse solitar, terminal, pe ramuri. Plantă anuală, înaltă pînă la 35 cm, cu tulpină dreaptă.
19. [DRAM 2021] tomnátic, s.n. 1. Loc unde stau toamna păstorii cu oile. 2. (în expr.) A da oile în tomnatic = a desface stâna, a face răscol, a da oile la gazde. ■ (top.) Tomnaticul, munte în Munții Rodnei; Tomnaticul Mare, munte, deal, pârâu (Borșa); Tomnaticul Mic, culme, pârâu (Borșa). – Din toamnă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL