1. [MDA2] toltiș sn [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 195 / Pl: ~uri / E: mg töltés „umplutură”] (Reg) 1 Drum pietruit. 2 Întăritură în țărmul unui râu pentru ca apa să nu-i strice malurile. 3 Ungher după horn.
2. [DAR] toltiș, toltișuri, s.n. (reg.) drum pietruit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL