1. [Scriban] toltéŭ și teltéŭ n., pl. eĭe (ung. töltö, care umple, adică „coș de turnat, de umplut”). Vest. Tîrnă, coș lat cu doŭă toarte. – În Arg. chelteŭ.
2. [DER] tolteu (-eie), s. n. – Coș mare. Mag. töltö (Candrea).
3. [DAR] tolteu, tolteie, s.n. (reg.) coș lat, cu două toarte; târnă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL