1. [MDA2] tologit, ~ă a [At: DRĂGHICI, R. 26/17 / Pl: ~iți, ~e / E: tologi1] (Mol; d. oameni) Tolănit (1).
2. [DEX '09] TOLOGI, tologesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. ♦ Refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din ucr. toločyty.
3. [MDA2] tolăni [At: POLIZU / V: (reg) tălă~, ~loni / Pzi: ~nesc / E: ns cf tologi] (Pop) 1 vr (D. ființe) A se întinde într-o poziție comodă (pentru a se odihni) Si: a se lungi, a se trânti1 (12), (reg) a se răbuni1, a se răcăși, a se tologi1 (1). 2 vi (Pex) A lenevi.
4. [MDA2] tologi2 vrr [At: CV 1950, nr. 11-12, 39 / Pzi: ~gesc / E: nct] (Reg) A se asocia (3).
5. [MDA2] tologi1 vr [At: NEGRUZZI, S. I, 223 / Pzi: ~gesc / E: nct] 1 (Mol) A se tolăni (1) (pe iarbă). 2 (Reg) A se da de-a rostogolul.
6. [DLRLC] TOLOGI, tologesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). Cum ajungem la cîmp, Trăsnea se tologește pe-un hat. CREANGĂ, A. 87. După prînz, ne-am dus în grădină și ne-am tologit subt un bătrîn plop. NEGRUZZI, S. I 223. ♦ Tranz. A călca în picioare (iarbă, semănături); a culca la pămînt. [Tătarii] sămănăturile le tologeau cu caii lor. ȘEZ. V 76.
7. [Șăineanu, ed. VI] tolănì v. a se întinde comod: tolăniți pe niște rogojini ISP. [Mold. tologì: origină necunoscută].
8. [Șăineanu, ed. VI] tologì v. Mold. a se tolăni: se tologia numai pe covoare CR. [V. tolănì].
9. [Scriban] tologésc (est) și tolănésc (mă) (vest) v. refl. (cp. cu ung. tolongani, a se îndesa, cu rom. toloacă și cu tolocesc). Fam. Mă culc, mă întind: copiiĭ se tologise pe covor.
10. [DOOM 3] tologi2 (a se ~) (a se tolăni) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă tologesc, 3 sg. se tologește, imperf. 1 sg. mă tologeam; conj. prez. 1 sg. să mă tologesc, 3 să se tologească; imper. 2 sg. afirm. tologește-te; ger. tologindu-mă
11. [DOOM 3] tologi1 (a ~) (a lăsa un teren necultivat) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tologesc, 3 sg. tologește, imperf. 1 tologeam; conj. prez. 1 sg. să tologesc, 3 să tologească
12. [DOOM 2] !tologi (a ~) (a lăsa un teren necultivat) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tologesc, imperf. 3 sg. tologea; conj. prez. 3 să tologească
13. [DOOM 2] !tologi (a se ~) (a se tolăni) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tologește, imperf. 3 sg. se tologea; conj. prez. 3 să se tologească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL