1. [MDA2] toldău sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~Id, tul~ (Pl: ~deie) / Pl: ~ăie / E: mg toldo] 1 (Reg) Cui gros de fier sau de lemn cu care se unesc între ele diferite obiecte, îndeosebi părți ale carului sau ale plugului. 2 (Reg) Resteu. 3 (Ban; Trs) Bucată de lemn (de mărimi diferite) folosită ca adaos în construcții Si: (reg) toldaș, toldie, tuldoaie. 4 (Ban) Drug de fier.
2. [MDA2] told sn vz toldău
3. [MDA2] tuldău sn vz toldău
4. [DER] toldău (-daie), s. n. – (Banat) Cui, șurub. Mag. toldó (Candrea).
5. [DLRLV] TOLDĂU s. n. (Ban.) Cui gros de fier care unește două dintre părțile componente ale carului. Toldĕu. AC, 375. Etimologie: magh. toldó. Vezi și tuldui. Cf. g ă v o z d.
6. [DAR] toldău, toldaie, s.n. (reg.) cui gros de fier; resteu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL