1. [MDA2] tolănit, ~ă a [At: GHICA, S. 537 / Pl: ~iți, ~e / E: tolăni] (Pop) 1 (D. ființe) 1 Întins într-o poziție comodă, odihnitoare Si: trântit2 (6), (reg) răbunit1, tâmbușit, tologit. 2 (Pex) Care lenevește.
2. [DEX '09] TOLĂNI, tolănesc, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A se lungi într-o poziție comodă (pentru a se odihni). Intranz. A sta culcat, a lenevi. – Cf. tologi.
3. [MDA2] tălăni v vz tolăni
4. [MDA2] tolăni [At: POLIZU / V: (reg) tălă~, ~loni / Pzi: ~nesc / E: ns cf tologi] (Pop) 1 vr (D. ființe) A se întinde într-o poziție comodă (pentru a se odihni) Si: a se lungi, a se trânti1 (12), (reg) a se răbuni1, a se răcăși, a se tologi1 (1). 2 vi (Pex) A lenevi.
5. [MDA2] toloni v vz tolăni
6. [DEX '98] TOLĂNI, tolănesc, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A se lungi într-o poziție comodă (pentru a se odihni). ♦ Intranz. A sta culcat, a lenevi. – Cf. tologi.
7. [DLRLC] TOLĂNI, tolănesc, vb, IV. 1. Refl. (Despre oameni și animale) A se întinde într-un loc bun pentru odihnă și într-o poziție comodă; a se lungi. Soldații în repaos S-au tolănit pe iarbă. CAMIL PETRESCU, V. 24. Ies pe bord, mă tolănesc pe scîndurile goale și cu ochii deschiși încep a visa la țara mea. DUNĂREANU, CH. 56. Stînd să facă popas, se tolăniră fiecare pe ce avea, la umbră. ISPIRESCU, L. 369. ◊ Fig. Casa noastră părintească era pe muchea unui deal mare, atît de mare că la poalele lui se tolăniseră în soare patru sate. DAN, U. 195. 2. Intranz. A lenevi, a sta culcat. Cu cămașa scrobită, cu bariș nou. Tolănește la umbră. STANCU, D. 30.
8. [Șăineanu, ed. VI] tolănì v. a se întinde comod: tolăniți pe niște rogojini ISP. [Mold. tologì: origină necunoscută].
9. [Scriban] tolănésc, V. tologesc.
10. [Scriban] tologésc (est) și tolănésc (mă) (vest) v. refl. (cp. cu ung. tolongani, a se îndesa, cu rom. toloacă și cu tolocesc). Fam. Mă culc, mă întind: copiiĭ se tologise pe covor.
11. [DOOM 3] tolăni (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă tolănesc, 3 sg. se tolănește, imperf. 1 sg. mă tolăneam; conj. prez. 1 sg. să mă tolănesc, 3 să se tolănească; imper. 2 sg. afirm. tolănește-te; ger. tolănindu-mă
12. [DOOM 2] !tolăni (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tolănește, imperf. 3 sg. se tolănea; conj. prez. 3 să se tolănească
13. [IVO-III] tolănesc, -neam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL