1. [MDA2] tofolog, ~oagă [At: DR. V, 235 / V: (reg) tăfăl~ a, tăfăluc sm, ~fl~ a, sm / Pl: ~ogi, ~oage / E: fo cffofolog] 1 a (Reg) Cu mișcări încete și greoaie Si: molâu, (reg) tofăit, toflogos. 2 a (Mun; Trs) Cu picioare late și greoaie. 3 sm (Olt; îf tăfăluc) Persoană care nu știe să se îmbrace. 4 sfp (Olt) Ghete mari și rupte.
2. [DLRLC] TOFOLOG, -OAGĂ adj. v. tăfălog.
3. [Scriban] tofológ, tăfălóc și tăpălóg, -oágă adj. (rudă cu tăpșesc, tapaligă). Munt. Trans. Cu picĭoare late și greoaĭe (ca rața).
4. [DEX '09] TĂFĂLOG, -OAGĂ, tăfălogi, -oage, adj. (Despre oameni; reg.) Cu mișcări încete, molâu. – Et. nec.
5. [MDA2] tăfălog2, ~oagă a vz tofolog
6. [MDA2] tăfăluc sm vz tofolog
7. [MDA2] toflog, ~oagă a, smf vz tofolog
8. [DEX '98] TĂFĂLOG, -OAGĂ, tăfălogi, -oage, adj. (Reg.) Cu mișcări încete, molâu. – Et. nec.
9. [DLRLC] TĂFĂLOG, -OAGĂ, tăfălogi, -oage, adj. Cu mișcări încete, molîu. Foaie verde foi de plop, Cucule de-ăl tăfălog, Mai coboară-n vale-n Olt. I. CR. II 301. – Variantă: tofolog, -oagă (STANCU, D. 397) adj.
10. [Scriban] tăfălóg, V. tofolog.
11. [Scriban] tăvălúc și -úg m. (ca vălătuc, vălug, tumurug) și n., pl. e și urĭ (rudă cu vălug și vălătuc. Cp. și cu tăvălesc). Buștean rătund. Cilindru care se rostogolește pe ogor după boronit ca să se sfărîme toțĭ bulgăriĭ, orĭ pe arie ca să se desprindă grăunțele, orĭ pe un drum ca să se netezească petrișu. Cilindru de lemn (orĭ de fer) care se pune supt o greutate (de ex., o ladă de banĭ) ca s’o poțĭ muta (V. chezăș). – Și tăfălug, tefelug, pl. e, și tăfălog, pl. oage (vest).
12. [DOOM 3] tăfălog (reg.) adj. m., pl. tăfălogi; f. tăfăloagă, pl. tăfăloage
13. [DOOM 2] tăfălog (reg.) adj. m., pl. tăfălogi; f. tăfăloagă, pl. tăfăloage
14. [DAR] tofolog, tofoloagă, s.m. și f. (reg.) 1. persoană cu mișcări încete, greoaie; molâu. 2. (la pl.) ghete mari și rupte.
15. [DRAM 2021] tofológ, tofoloagă, (toflagă), adj. (reg.) (Om) leneș, care se mișcă greu; molâu. – Cf. fofolog (MDA).
16. [DRAM 2015] tofolog, tofoloagă, (toflagă), adj. – (reg.) Om leneș, care se mișcă greu; molâu (Hotea, 2006). – Cf. fofolog (MDA).
17. [DRAM] tofolog, -i, -loagă, (toflagă), adj. – Om leneș, care se mișcă greu; molâu (Hotea 2006). – Cf. fofolog.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL