1. [DEX '09] TOCILAR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțitul instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar.
2. [MDA2] tocilar, ~ă [At: COSTINESCU / V: (reg) ~Ier sm / Pl: ~i, ~e / E: tocilă + -ar] 1 sm Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă (1)) Si: (reg) tocitor (1). 2 smf (Fam; fig; dep) Elev, student etc. care învață mecanic lecțiile Si: (înv) bucher, (fam) tocilă (2), tocitor (2). 3 smf (Fam; fig; dep) Elev, student etc. care învață mult Si: (fam) tocilă (3), tocitor (3).
3. [DEX '98] TOCILAR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar.
4. [DLRLC] TOCILAR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. (La m.) Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat. 2. Fig. (În limbajul școlarilor) Elev care învață pe dinafară (de obicei fără preocuparea de a adînci); bucher.
5. [Șăineanu, ed. VI] tocilar m. cel ce ascute la tocilă.
6. [Scriban] tocilár m. (d. točilă, bg. točilar). Ascuțitor de cuțite ș. a. în prăvălia luĭ (în România, de ordinar, Italienĭ). Fig. Iron. Elev care învață (o tocește) prea mult.
7. [MDA2] tociler sm vz tocilar
8. [DOOM 3] !tocilar adj. m., s. m., pl. tocilari; adj. f., s. f. tocilară, pl. tocilare
9. [DOOM 2] tocilar s. m., pl. tocilari
10. [Argou] tocilar, tocilari s. m. v. tocar
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL