1. [DEX '09] TOCĂNIȚĂ, tocănițe, s. f. Diminutiv al lui tocană. – Tocană + suf. -iță.
2. [MDA2] tocăniță1 sf [At: V. ROM. februarie 1952, 138 / Pl: ~țe / E: tocană -+ -iță] 1-4 (Pop; șhp) Tocană (1-2) (în cantitate mică). 5-6 (Mar; șhp) Mămăligă (mică).
3. [MDA2] tocăniță2 sf [At: ALR I, 1477/18 / A și: toc~ / Pl: ~țe / E: tocăni + -iță] (Reg) 1 (Orn) Ciocănitoare (1) (Dryobates major). 2 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 3 Melodie după care se execută tocănița2 (2).
4. [MDA2] tocăniță3 sf [At: ALR SN II h 383/228 / Pl: ~țe / E: tocan2 + -iță] (Orn; reg) Bibilică (Numida meleagris).
5. [MDA2] tocăniță4 sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 194 / V: (reg) ~con~ (A și: ~niță) / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Zlg; reg) Cățelul-pământului (Spermophilus citellus). 2 (Zlg; reg; îf toconiță) Popândău (Citellus citellus). 3 (Zlg; reg; îaf) Cârtiță (Talpa europaea). 4 (Reg) Mușuroi de cârtiță.
6. [DLRLC] TOCĂNIȚĂ, tocănițe, s. f. Diminutiv al lui tocană; tocană. După ce mîncară tocănița de pui cu castraveciori acri... Toma, întrebat de Pavel, începu să povestească. V. ROM. februarie 1952, 138.
7. [MDA2] toconiță sf vz tocăniță4
8. [DOOM 3] tocăniță s. f., g.-d. art. tocăniței; pl. tocănițe
9. [DOOM 2] tocăniță s. f., g.-d. art. tocăniței; pl. tocănițe
10. [DAR] tocăniță, tocănițe, s.f. (reg.) 1. ciocănitoare. 2. bibilică. 3. cârtiță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL