1. [DEX '09] TOBOȘAR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaș. ♦ (Adesea fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. [Var.: (înv. și pop.) doboșar s. m.] – Cf. magh. doboș.
2. [MDA2] toboșar sm [At: (a. 1701) IORGA, S. D. V, 371 / V: (reg) do~, doboșer, ~șer / Pl: ~i / E: tobaș + -ar] 1 Persoană care bate toba (1) (într-o orchestră sau într-o fanfară) Si: (înv) tambur1 (2), (reg) tobar (1), (îrg) tobaș (1). 2-3 (Reg) Tobar (2-3). 4 (Orn; reg; șîc ~ul-pădurii) Ciocănitoare (Dryobates major).
3. [DLRLC] TOBOȘAR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară. Pun toboșarul să-ți cînte ca la nuntă. PAS, Z. I 153. Acolo sînt și harpiste, ca la vînătoarea de mistreți... și trîmbițași și toboșari. ODOBESCU, S. III 111. Nu mi-e soare răsărit, Ci mi-e neica... Cu doisprece lăutari Și cu șase toboșari. ȘEZ. I 291. ♦ Crainic care adună lumea bătînd în tobă, pentru a face comunicări de interes obștesc. Îl cheamă astfel fiindcă... a fost toboșar municipal. CARAGIALE, M. 250. ◊ Fig. Fost-am totuși eu și voi rămîne Toboșarul timpurilor noi. BENIUC, V. 102. – Variantă: doboșar s. m.
4. [Șăineanu, ed. VI] toboșar m. cel ce bate toba. [Mold. doboșer = ung. DOBOS].
5. [Scriban] toboșár m. (din maĭ vechĭu doboșar, infl. de tobă, d. ung. dobos, toboșar, de unde și sîrb. dobóšar). Vest. Acela care bate în tobă saŭ în tarabană (tarabangiŭ): un toboșar bătea o tobă (CL. 1910, 433). – În Trans. dobáș.
6. [DEX '09] DOBOȘAR s. m. v. toboșar.
7. [MDA2] doboșar sm vz toboșar
8. [MDA2] doboșer sm vz toboșar
9. [MDA2] toboșer sm vz toboșar
10. [Scriban] doboșár V. toboșar.
11. [DOOM 3] toboșar s. m., pl. toboșari
12. [DOOM 2] toboșar s. m., pl. toboșari
13. [Argou] toboșar, toboșari s. m. (intl.) informator, denunțător, trădător.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL