1. [MDA2] toapsec, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 22 / V: (îvr) ~amp~ s, (reg) ~sică, topsică sf / Pl: ? / E: ml toxicum] 1 s (Înv) Otravă. 2 s (Înv) Venin. 3 s (Reg; îf toapsică) Boală venerică. 4 s (Med; îvr) Dizenterie. 5 a (Olt) Foarte amar.
2. [Scriban] 1) toápsec (oa dift.) n., pl. e (lat. tóxicum, d. vgr. toxikón. V. toxic). Mold. Vechĭ. (Cant.). Venin, otravă. Azĭ. Rar. Vintre, diareĭe, disenterie: mînca-te-ar toapsecu!
3. [MDA2] toampsec s vz toapsec
4. [MDA2] toapsică sf vz toapsec
5. [MDA2] topsică sf vz toapsec
6. [DER] toapsec (-ce), s. n. – Venin. – Var. toapsăc. Lat. toxĭcum (Tiktin; Candrea; REW 8818), cf. it. tossico, logud. tosku, prov. tueisec. Sec. XVII, rar; pare cuvînt moștenit, luînd în considerație dubiile lui Tiktin. – Der. topseca (var. topsăca, întopseca), vb. (intoxica, învenina), din lat. (in)toxicare; topsecos (var. topsăcos), adj. (înv., toxic); topsicătură, s. f. (intoxicație, otrăvire), înv.
7. [DAR] toapsec s.n. (înv.) 1. venin, otravă. 2. dezinterie, diaree.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL