1. [Șăineanu, ed. VI] Toance f. pl. cataracte periculoase pe Bistrița moldovenească.
2. [MDA2] tionc sn vz toancă1
3. [MDA2] toancă1 sf [At: CIHAC II, 414 / V: (reg) tionc sn / Pl: ~nce / E: ucr *тонька cf rs тонька] (Reg) Loc cu apă adâncă la cotiturile râurilor de munte Si: bulboană, vâltoare, vârtej.
4. [MDA2] toancă2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~nce / E: ns cf tonca] 1 (Reg) Capriciu (1). 2 (Ban; îe) A pune în ~ A face pe cineva responsabil de ceva.
5. [MDA2] tonca vi [At: PAȘCA, GL. / V: (reg) tun~ / Pzi: 3 toancă / E: ns cf toană1] (Trs; construit cu G-D) 1 A i se năzări. 2 A-i cășuna.
6. [MDA2] tunca v vz tonca
7. [DLRLC] TOANCĂ toance, s. f. (Mai ales la pl.) Cotitura unei ape curgătoare repezi. V. vîrtej, bulboană, vîltoare.
8. [DOOM 3] toancă (reg.) s. f., g.-d. art. toancei; pl. toance
9. [DOOM 2] toancă s. f., g.-d. art. toancei; pl. toance
10. [DER] toance s. f. pl. – Repeziș de apă curgătoare, curent rapid al unui rîu. Sl. tąča „ploaie”, datorită stropilor pe care-i împrăștie. Legătura cu pol. ton „adîncime” (Cihac, II, 414), nu este probabilă. În Mold., mai ales ca toponim.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL