1. [DN] TOALETARE s.f. Acțiunea de a (se) toaleta și rezultatul ei. [< toaleta].
2. [DCR2] toaletare s. f. Acțiunea de a curăța și face mai estetic ◊ „Și în zona Casei Scânteii s-au efectuat lucrări de toaletare a spațiilor verzi [...]” I.B. 2 IV 84 p. 3. ◊ „Se va face și toaletarea arborilor, plantându-se puieți în locul celor bătrâni și uscați.” Libertatea 2 X 95 p. 2 (din toaleta; DN3)
3. [MDA2] toaleta vtr [At: DLR / P: to-a~ / Pzi: ~tez / E: fr toiletter] (Fam; rar) 1-2 A(-și) face toaleta (1).
4. [DN] TOALETA vb. I. tr., refl. (Fam.) A(-și) face toaleta. [Pron. to-a-. / < fr. toiletter].
5. [MDN '00] TOALETA vb. I. tr., refl. (fam.) a(-și) face toaleta. ◊ a curăța, a face mai estetic. II. tr. a pregăti o hartă pentru utilizarea în scop tactic. (< fr. toiletter)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL