1. [DEX '09] ȚÂFNOS, -OASĂ, țâfnoși, -oase, adj. (Pop.) îngâmfat, arogant. ♦ Supărăcios, capricios, arțăgos. – Țâfnă + suf. -os.
2. [MDA2] țâfnos, ~oasă a [At: POLIZU / V: ți~, (reg) țâvn~, țăgn~[1], țiflos / Pl: ~oși, ~oase / E: țâfni1 + -os] 1 (D. găini) Bolnav de țâfnă1. 2 (D. oameni) Care este întotdeauna gata de ceartă Si: arțăgos (3), certăreț (1). 3 (D. oameni) Care se supără repede Si: irascibil, supărăcios. 4 (D. oameni) Capricios. 5 (D. oameni) Arogant.
3. [DEX '98] ȚÂFNOS, -OASĂ, țâfnoși, -oase, adj. (Pop.) Îngâmfat, arogant. ♦ Supărăcios, capricios, arțăgos. – Țâfnă + suf. -os.
4. [Șăineanu, ed. VI] țâfnos a. 1. cu țâfna pe limbă (de păsări): cu glas țâfnos POP.; 2. fig. arțăgos: fata babei era leneșă și țâfnoasă CR.
5. [MDA2] țâgnos[1], ~oasă a vz țâfnos
6. [MDA2] țâvnos, ~oasă a vz țâfnos
7. [MDA2] țiflos, ~oasă a vz țâfnos
8. [MDA2] țifnos, ~oasă a vz țâfnos
9. [CADE] ȚÎFNOS, ȚIFNOS adj. Arogant, cu ifose, trufaș; arțăgos: nu este ființă mai țîfnoasă ca poetul fără talent (ALECS.); fata babei era slută, leneșă, țifnoasă și rea la inimă (CRG.) [țîfnă].
10. [DLRLC] ȚÎFNOS, -OASĂ, țîfnoși, -oase, adj. Îngîmfat, arogant. Cum vezi, dragă Annie, a rămas tot solemn și țîfnos ca un mandarin. C. PETRESCU, C. V. 362. Cucoana e țîfnoasă și îndrăcită cum nu se mai poate. REBREANU, R. I 239. ♦ Arțăgos, supărăcios. Fata babei era slută, leneșă, țîfnoasă și rea la inimă. CREANGĂ, P. 283.
11. [Scriban] țîfnós, -oásă adj. (d. țîfnă). Plin de țîfnă, supărăcĭos: om țîfnos. – Și țîvnos (sud).
12. [DOOM 3] țâfnos (pop., fam.) adj. m., pl. țâfnoși; f. țâfnoasă, pl. țâfnoase
13. [DOOM 2] țâfnos (pop.) adj. m., pl. țâfnoși; f. țâfnoasă, pl. țâfnoase
14. [IVO-III] țâfnos, -noasă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL