1. [MDA2] țivloaie [At: CARAGIALE, O. VII, 300 / V: ~vo~, țifo~ sf, țivloi (Pl: ~), țilvoi (Pl: țilvoaie) sn, țuv~, țufl~ sf / Pl: țivloi / E: țivli + -oaie] 1 sf (Mun) Țivlică (1). 2 sf (Mun; îf țuvloaie) Fluier mic ciobănesc. 3 sf (Mun; îaf) Un fel de fluier folosit pentru atragerea vânatului. 4 sf (Reg; îf țivoaie) Țipă1 (3). 5 sn (Mol; îf țivloi) Fluierătoare din metal. 6 sf (Reg; îf țifoaie) Țeavă care se introduce sub pielea unei oi tăiate și în care suflă măcelarul ca să o umfle pentru a jupui oaia mai ușor. 7 sf (Mun) Parte tubulară din tulpina unei plante sau din pana unei păsări. 8 sn (Olt; îf țivloi) Coadă mai groasă de ceapă, în care suflă copiii ca să o umfle, după ce au înmuiat-o dând-o prin foc. 9 sn (Reg; pan; îaf) Țurloi (10). 10 sn (Reg; îf țivloi, țilvoi) Beregată la păsări.
2. [MDA2] țifoaie2 sf vz țivloaie
3. [MDA2] țilvoi sn vz țivloaie
4. [MDA2] țivloi sn vz țivloaie
5. [MDA2] țivoaie2 sf vz țivloaie
6. [MDA2] țufloaie sf vz țivloaie
7. [MDA2] țuvloaie sf vz țivloaie
8. [Șăineanu, ed. VI] țivloiu n. Mold. fluierul gardistului.
9. [Scriban] țuvloáĭe f., pl. oĭ (din *țivloaĭe, țifloaĭe. V. țifloaĭe și țivlesc). Munt. vest. Un fel de fluĭer cĭobănesc mic (CL. 1910, 396). Un fel de șuĭerătoare de înșelat vînatu.
10. [DAR] țivloaie, s.f. (reg.) 1. fluier (de copii, ciobănesc, la cimpoi), tilincă. 2. parter tubulară la plante. 3. țivloi. 4. beregată la păsări.
11. [DAR] țivloi, țivloaie, s.n. (reg.; înv.) fluierul polițistului de stradă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL