1. [DEX '09] TIVITURĂ, tivituri, s. f. Tivire; (concr.) locul unde a fost tivit ceva; tiv. ♦ Fâșie îngustă de pânză, cusută pe marginea unei țesături (de altă culoare); chenar. – Tivi + suf. -tură.
2. [MDA2] tivitură sf [At: PSALT. 280 / Pl: ~ri / E: tivi1 + -tură] 1 Tiv (1). 2 Tivire (1). 3 Locul tivit2 (1). 4 Ceea ce s-a tivit1 (1) Si: tiveală (2). 5 Paspoal. 6 (Pan; șfg) Tiv (4).
3. [DLRLC] TIVITURĂ, tivituri, s. f. Acțiunea de a tivi1; locul tivit; tiv. Prindeau a întoarce cu unghiile tiviturile cămășilor. CAMILAR, N. I 249. Cusătura la acest fel de cămeși este... cu tivitură. PAMFILE, I. C. 352. M-a trimis doamna de sus la a de jos, Ca să-i dea o cusătură Fără pic de tivitură (Hîrtia). TEODORESCU, P. P. 220. ♦ Fîșie îngustă (de obicei de altă culoare) cusută pe marginea unui obiect de pînză; chenar. Jupînul din Rădăuți trase peste taraba sa o pînză gălbuie cu tivitură roșie. La CADE. ◊ (Poetic) Întregul cer Azi poartă iar camașă cu tivituri de fier. COȘBUC, P. II 185. ◊ Fig. Se mai ghicea abia o tivitură viorie, însoțind culmile cele mai înalte. V. ROM. iulie 1953, 100.
4. [Șăineanu, ed. VI] tivitură f. 1. efectul tivirii și lucrul tivit; 2. fășia ce se coase la mânecă.
5. [Scriban] tivitúră f., pl. ĭ. Margine tivită, tiv, refec. Modu de a tivi: ce fel de tivitură e asta?
6. [DOOM 3] tivitură s. f., g.-d. art. tiviturii; pl. tivituri
7. [DOOM 2] tivitură s. f., g.-d. art. tiviturii; pl. tivituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL